Vorniceneanul

Bine aţi venit!



Meniu

Eşti aici: Prima pagină // Fapte din trecut // VORNICENII ÎN REDAREA PREOTULUI CĂRTURAR CONSTANTIN CIOCOIU

VORNICENII ÎN REDAREA PREOTULUI CĂRTURAR CONSTANTIN CIOCOIU

VORNICENII
ÎN REDAREA PREOTULUI CĂRTURAR
CONSTANTIN CIOCOIU

Autor, Ionel BEJENARU

Pe Preotul Cărturar Constantin Ciocoiu (n. 1852, s. Sârbi, c. Vlăsineşti – m. 1 aprilie 1936) l-am aşezat, nu demult, în „Dicţionarul Botoşănenilor” (Editura Moldova, Iaşi, 1994).

Ar merge de minune câteva repere autobiografice ,,În satul Sârbi s-a născut cel ce descrie acestea (n.n. Parohia Sârbi, în „Note la Monografia Bisericilor parohiale şi filiale din judeţul Dorohoi” de Iconomul C. Ciocoiu, fost Protoiereu, 1892-1902, Tipografia Judeţului Dorohoi, f.a.): „Constantin, fiul lui Grigore şi Zamfira Ciocoiu; am început cartea la dascălul Gheorghe Biciuşcă, a cărui casă era în apropiere de Curţile proprietăţii de din jos, fiind şi alte curţi din sus, lângă biserica satului Sârbi. După ce am învăţat Bucoavna şi Ciaslovu, fiind dascălul slăbit de bătrâneţe, m-au dat părinţii la şcoală în Vlăsineşti, la psaltul Haralampie Cristea, care avea cunoştinţe de psaltichie, de citire cu litere nouă, fiind şi zugraf de icoane (pictor). Aice am urmat şcoala pe jos de la Sârbi la Vlăsineşti, repetând Ciaslovul şi învăţând la Psaltire, luându-ne şi la biserică, unde făceam practică. Domnul Har. Cristea, căsătorindu-se cu fiica preotului Ilie din Sârbi, ne-am strămutat cu şcoala la Sârbi, lângă biserică, unde avea casă Ilenuţa, fiica preotului Ilie: psaltul cânta acum la biserica din Sârbi şi unde şi noi şcolarii făceam practică. Părinţii mă luau adesere la M-rea Cozancea, din judeţul Botoşani, unde aveam un moş, rudenie de pe mama, numit părintele Mardarie Ieromonah, care cetea la bolnavi şi care luase la el pe fratele mamei şi’l călugărise cu numele Conon, permutat la urmă la M-rea Neamţu. La 1863 m-au dus şi pe mine la M-rea Neamţu, bunicul Grigore Macovei, tatăl mamei, care se trăgea din Bosieni, casa pe dealul mare, ce vine lângă biserica ridicată acum nouă la Bosieni. La M-rea Neamţu, am urmat clasa I, unde era internat, cu elevi pregătitori pentru un seminariu în M-rea Neamţu şi cu planurile oamenilor de atunci, de a face acolo şi facultate teologică: Urmam extern şcoala, şezând la moşul meu, fratele mamei, Ieromonahul Conon Grigoriu, Eclesiah mare. De la Paşti, când am venit la M-re şi până la examen, am terminat clasa I primară, căci aveam nevoie numai de a cunoaşte literile noi, putând ceti şi având cunoştinţi de cele patru operaţiuni de numere”.

Cele de mai sus se constituie în începutul biografic al preotului cărturar Constantin Ciocoiu. A celui care,mai târziu, va scrie „Note la Monografia Bisericilor parohiale şi filiale din judeţul Dorohoi”, lucrare care include date semnificative despre Parohia Vorniceni – „600 familii, cu biserica Sf. M. Dimitrie, construită de lemn bârne, pardosită pe din afară, se zice că ar fi mutată (1821), din marginea satului spre M.Z. apus, de la vale de cimitirul nou. Siliştea Yorniceni spre V.de sat, în ţarina locuitorilor, era sat cu biserică, desfiinţat de un proprietar şi strămutat cu biserica aici. Catapiteazma în 4 rânduri icoane. Pe icoana Maica D. se ceteşte: „Această sf. icoană a Preasfintei de D-zeu Născătoare s-au făcut cu toată silinţa şi cheltuiala robului lui D-zeu Lupu Miaun ot Vorniceni şi a soţiei sale Aniţa 1785 iunie 8”. La stânga icoanelor împărăteşti, la Sf. Nicolai jos, se vede 1783. Ierei Vasile Zugrav. Patru icoane mari: Sf. Dimitrie, Sf. Nicolai, Icoana Mântuitorului şi a Maicei D. sunt vechi, se spune a fi de la biserica strămutată. La iconostas, o dată 1839, un pomelnic, data 1826, a lui N. Rosnovanu. Serafimul are anul 1811. O scriere se vede în Evanghelia veche – Grigore Ghica V.V.7288. Un clopot cu data 1747 şi altul 1809. Cimitirul din jurul bisericei închis cu zaplaz. Cel de înmormântare partea M.Z. Clopotniţa, la poarta cimitirului. Biserica poseda 17 fălci. Această biserică veche de lemn ar trebui păstrată, să se repareze în lemnul ei, păstrându-se vechea arhitectură de lemn românească. Se poate servi în ea pomenirile pentru decedaţi, având cimitirul vechiu în jurul ei. / Puţin mai la deal de biserica de lemn veche, s-a ridicat Biserica nouă, cu acelaşi hram Sf. Dimitrie, de zid cărămidă, după un plan tip al casei bisericei, prin contribuţiuni din partea locuitorilor, a comunei şi de actualii proprietăţi: familia I.Marghiloman şi Scarlat Ferechide, sfinţită la 10 octombrie 1899.

Se păstrează la parohie un imprimat, „Actul de sfinţirea bisericei noi cu patronul Sf. M. M. Dumitru din comuna Vorniceni, în care se detailează a storurile date la construirea bisericei, atingând suma de 25 mii lei” (C. Ciocoiu, op.cit.). Interesantă este şi consemnarea existenţei căii ferate – „Pe moşie, lângă Jijia, este staţia de drum de fier, pusă în circulaţie la 1 iunie 1896, între staţiile Ungureni şi Carasul”. Acelaşi C. Ciocoiu redă personalul clerical – 1894, Paroh I. Ionescu, seminar 4 clase, atestat 1882, Iaşi. Supranumerar Preot C. Gheorghiu, născut 1823, hirotonit la 1852, Duhovnic, Iconom, decedat în 1902. Cântăreţi I.V. Pomârleanu, decretat în 1857 şi C. Teodorescu, din 1875, V. Hrib în locul decedatului Pomârleanu, din 1902.

Negreşit, referirile lui Constantin Ciocoiu la Bisericile Parohiale din fostul judeţ Dorohoi sunt extrem de valoroase şi, cum se vede, includ şi VORNICENII, constituindu-se, din acest de vedere, importante note/file ale Monografiei Comunei Vorniceni.

Etichete:

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2015 Revista Vorniceneanul.Toate drepturile rezervate.

Revista Vorniceneanul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.