Vorniceneanul

Bine aţi venit!



Meniu

Eşti aici: Prima pagină // Fapte din trecut, Fii din Vorniceni // Vornicenii și vornicenenii, în scrierile lui Mihai Munteanu

Vornicenii și vornicenenii, în scrierile lui Mihai Munteanu

Vornicenii și vornicenenii, în scrierile lui Mihai Munteanu
Consemnat: Ion Istrate

Regretatul Mihai Munteanu – poet, prozator, memorialist și eminent dascăl cordărean din Slobozia – a avut legături strânse cu Voniceniul și oamenii de aici. Sora Domniei Sale, Maria, a fost căsătorită cu Vasile a lui Arsân Șchiopu. Vasile Șchiopul a fost în lagărul rusesc timp de 7 ani, de unde a venit schilodit (accidentat în mina în care era forțat să muncească). Mătușa Maria, la o vârstă onorabilă locuiește în prezent la fiica sa, Marița Zaharia, din Vorniceni. Acest lucru, sigur, l-a atașat pe Mihai Munteanu de Vorniceni și oamenii acestui străvechi sat.
Printre vorniceneni reținuți în memoriile scriitorului Mihai Munteanu, o să-i descoperiți acum pe Teodor Epure, Costache Istrate, Ovidiu Corleciuc, Eugen Murarșu, Nică Murarașu și mulți alții.
Vă prezint, în materialul de față, câteva fragmente selectate din lucrările publicate în timpul vieții poetului (,,Manuscrisele de la Șendriceni”, Ed.Quadrat-2000; ,,Lumina de la Șendriceni”, Ed.Quadrat-2004; ,,Clipe de viață”, Ed.Quadrat-2008) precum și din cele două cărți (jurnalele anilor 1978-1979 și 1980) care se găsesc la Editura Agata, pregătite pentru tipar.

Marţi, 23 mai 1950 (Mihai Munteanu se afla în spital la Iași, bolnav de TBC, n.r.)
,,Azi, am primit vizita lui Vasile Şchiopu, cumnatul meu de la Vorniceni, fost prizonier în Rusia, şi a surorii mele, Măria, soţia lui (credincioasa Penelopă). Sora mea:
-Măi băiete, cât te-am căutat până te-am găsit! Am fost şi la spitalul din deal. Nu erai. Am întrebat un student de pe stradă unde vine asta… Poli…chindrus şi el mi-a zis: „Tante, chindrus e la Chimicale”. Eu, nu, că e spital. El a zis atunci: „Poate cauţi Policlinica…”. Eu, nu, că e cu boală de foi. Atunci, el a zis: „Poate la librărie, acolo găsiţi foi de caiet”. Eu, nu, că e boală de „bojogi”. De abia atunci s-a dumirit studentul cam ce spital ar fi acesta şi ne-a îndrumat aici. Am urcat, uite, 60 de scări până sus. Vasile păşea şi număra: 1, 2, 3, 4… I-am lămurit eu îndată despre ce e vorba:
-Asta e o boală boierească. Stai în pat, priveşti cerul, numeri stelele şi aştepţi „tulburarea apei”…
Mai plângând, mai râzând, sora mea Măria m-a încurajat în felul ei. Vasilică, vestitul miner din Donbas, retras sub un copac, trăgea din ţigara „Mărăşeşti”, pe furiş, să nu-l zăpsească doctorul. Regulamentul spitalicesc spunea clar: „Nici un vizitator nu are voie să fumeze, iar trecătorii spre gară nici atât! Amenda: „una sută lei!” Alt aviz spunea: „NU SCUIPAŢI PE JOS!” Badea Vasile, clientul minelor ruseşti vreme de vreo cinci ani, m-a întrebat zâmbind: „Bine, Mihai, nu scuip pe jos, dar în sus am voie să scuip!”
Am râs copios. Se spune, în particular, că râsul dezvoltă în om optimismul, iar boala nu mai are randament. O fi aşa. Asta-i la mintea cocoşului…
Când i-am spus că iniţialele TBC înseamnă: TUTUN, BĂUTURI, CUCOANE, fostul captiv al lui Papaşa s-a prăpădit de râs.
– Hai, Mariţă, acasă! Cumnatul Miluţă nu are nici pe dracul! E sănătos tun, bun de ţuică şi tutun!
Şi duşi au fost.

 Duminică, 26 octombrie 1974
Sânedru (Sfântul Dimitrie).
Vulturul ciuguleşte sfârcurile munţilor. Vânt. Frunze galbene.
Pe la orele 14 plecăm la Vorniceni, la hram. La Vasile Şchiopu sunt şi Ionel Chiorescu + Aurica + Costică. Lume. Maşini. Mâncare (răcituri sublime, sarmale gustoase, vin chihlimbariu). Mai sosesc: Bejan (fost coleg de prizonierat în Donbas) cu femeia, Ortansa, Mariana, Vasile Munteanu, Adela, Costică. Venim pe la orele 17, pe jos, toţi. Fiecare spune câte-o pătăranie.

 9 mai 1976  La orele 8, la Dorohoi.
La liceu sunt prezenţi membrii Comitetului: Amarandei, Ion Marţolea, de la Ştirbăţ, Minai Vaşniuc, Petru Stolnic, Al. Criclevitz, Ion Bălan, Iancu Istrate (prin 1928 – 1930, a fost învăţător la Vorniceni). Primesc articole, fotografii. Comitetul ar lucra cum ar lucra, dar sunt câţiva care au chef de glume, de bancuri.

 Duminică. 27 octombrie 1977
Mergem la hram la Vorniceni. Am luat-o şi pe Dana. Megem pe jos. Patru kilometri e o distracţie. E soare, dar rece. Oamenii cântăresc sacii de porumb desfăcat.
La badea Vasile Şchiopu, ascult, la masă, peripeţiile lui din prizonieratul din Rusia (în Donbas). într-o zi, el n-a vrut să iasă la lucru şi ruşii l-au suit într-o maşină şi l-au dus departe, la o stână, unde a mâncat caş, urdă, zăr, lapte, unt, apoi l-au adus iarăşi la mină, spunându-i să zică la ceilalţi prizonieri că a fost vai de el în cele câteva zile de surghiun. El era privit ca un erou, după ce halise pe săturate din produsele laptelui slavon.
A venit la hram şi Dumitru Bejan, care a fost coleg de prizonierat cu badea Vasile. Acest Bejan ajunsese la ruşi la 100 kg, iar dc când a venit acasă a slăbit. Abia are 65 kg. I-a priit prizonieratul…
Pe drum, la întoarcere, ne întâlnim cu Theodot (Teodor) Ungureanu, fost director coordonator la Cordăreni, acum ziarist la „CLOPOTUL” – Botoşani. E cu maşină „DACIA-1300″. Oameni mari, domnule!

 Vineri, 25 ianuarie 1974
Pricob Ioan, elev, compune versete vesele la Cercul literar al elevilor: „Elevul obrăznicuţ / s-a izbit peste gărduţ, / pare că e berbecuţ”.
Un top de hârtie la cooperativă costă 25 lei. Şi Ghiţă Baltaru, vecinul nostru, şi-a instalat, de aseară, un bec în faţa casei. Uliţa noastră are acum cinci becuri. Cei care au pus neon, au scos becurile, de frică să nu li se ia de către electricieni. Ieri, profesorul Eugen Muraraşu (de loc din Vorniceni) a făcut o expoziţie pentru Ziua Marii Uniri. S-a bucurat de un succes binemeritat.

 Luni, 10 septembrie 1974
Nu se mai aud păsări. Se luptă vara cu toamna. în faţa geamului meu, dudul e încă verde.
Consfătuirea cu cadrele didactice la Vorniceni. Mergem până la iaz pe jos, apoi ne ia maşina lui Nicolae Abuhaie. Ne duce la liceu. Drum rău, plin de hârtoape, praf. în zare, un cer vânăt, brumăriu. Va ploua?
La ora 10, vin inspectorii Ciupercă şi Apetroaie. O şedinţă festivă, apoi lucrăm pe secţii. Eu conduc lucrările la Română. La orele 17, totul e gata. O luăm pe jos spre casă. Ne prinde ploaia. Stăm la o casă. Plecăm. Iar vine ploaia. Ne udă până la piele. Suntem noi, Albu, amica lui, Sanda Buţincu şi Veronica Mocanu.

 Marţi, 11 martie 1974
Azi, e vorba să vină domnul profesor Epure, de la Vorniceni, să-mi facă inspecţia de gradul II. Tache, nepotul meu, pe care îl întreb ce mâncare să pregătesc pentru oaspete, îmi dă un răspuns prompt: „Varză. Pentru iepure ce e mai bun decât varza?” Râd cu lacrimi.

 Duminică, 21 septembrie1974
Cu cursa de 11,30 la Vomiceni. Măria, sora noastră, e prin vie. Merge în baston. A operat-o profesorul doctor Dobrovici, de la Iaşi. Badea Vasile Şchiopu 1-a vizitat pe profesor acasă. Şade într-o curte frumoasă. Noi îi ducem miere de albine, ea ne dă caş. Schimb dc alimente. Mariţa culege strugurii şi ne aduce probe de struguri într-o farfurie. Rodul pământului se lasă îngurgitat de gurile noastre hapsâne.
Revenim cu cursa de 13. Ţăranii din Vorniceni vin de la „tragere”. Unii au armele pe umeri, alţii le folosesc ca pe bastoane. Intră în bufet cu tot cu arme. Câte n-a tăcut beţia prin Vorniceni? Crime, violuri, furturi, procese…
Ascult discul lui Vladimir Harabagiu cu DEMIS RUSSOS: „Good bye my Iove”. Romantice timpuri…

 Miercuri, 14 aprilie 1975
Găsesc la anticariat romanul Iui Adrian Cernescu „ANACRON”. în roman e vorba şi de Alisa Apostol, şi de Cordăreni, sub alt nume. Citesc din el şi observ schimbările: „Cordăreni = Mândreni; Alisa = Ioana; Negreni = Glodeni. Nume de localităţi care apar ca în realitate: Ştiubieni, Vorniceni, Săveni, Botoşani.”

 Sâmbătă, 24 aprilie 1975
I s-a aprobat şi lui Ion Drâguş lumină. Casa lui e pe un vârf de deal, în Griviţa. Dactilografiez materialul pentru monografie. Sunt la CĂLIN ALUPI – un pictor de 70 de ani, fost elev la Ş.N.Ş.D. (Şcoala Normală de la Şendriceni Dorohoi). Vânt foarte puternic. Cu elevii din clasa a H-a, strângem de pe terenul şcolii pietre. Sunt multe pietre de pe la „vechile zidiri”.
Seara, pe la 19,30, moare şi mătuşa Catinca lui Toadre Cazaciuc, ce care căuta în cărţi şi ghicea destinul oamenilor. I-au ţinut lumânările Ortansa şi mătuşa Adela Munteanu. Avea la ficat ceva, probabil, căci pântecele îi era tare ca piatra. A zăcut vreo lună. Mai vorbea chiar înainte de a muri, dar încet. A spus ea singură, cu o săptămână în urmă: „Asta e moartea mea!” înainte de a-şi da sufletul, vorbea cu morţii, cu moş Toadre, cu mama ei: „Staţi, staţi, că vin şi eu!” Şi s-a dus. Dumnezeu s-o ierte! A fost o femeie de treabă şi n-a făcut rău nimănui.
Părăzi pe imaş. Stau treaz până după miezul nopţii. Fierb şi pun în castroane răciturile. Am fost şi până la socri. Bătrânului îi plac poveştile vechi. îmi spune de cei doi hoţi împuşcaţi, prin 1927, în pădure la noi. Erau de pe la Ungureni. Era şi unul tânăr cu ei, zis „student”, ce s-o fi înţelegând prin „student”? Prădau cucoane, le violau. Prinşi de jandarmii din Vorniceni şi duşi spre Broscăuţi. Şeful de post din Dumeni, care cică ar fi fost cu ei, tăinuitor, părtaş, ca să nu îl demaşte, a trimis un subaltern, care i-a împuşcat. Garda care-i ducea a spus că i-au atacat alţi hoţi şi ăia i-au împuşcat pe cei doi. Au fost aduşi, pentru autopsie, la noi, la biserica din cimitir, în clopotniţă. Erau doi lungani voinici, avuţi, dar care se ţineau de prădăciuni. i-a văzut chiar el. Erau în pieile goale. Ţin minte de la mama mea că o femeie din satul nostru le-a dat de îmbrăcat pentru înmormântare. „Aşa se stârpeau înainte hoţii – concluzionează socrul meu – şi păcat că azi nu se procedează la fel!”
La miezul-nopţii, ascult nemuritorul cântec biruitor „HRISTOS A ÎNVIAT”, cântat de coriştii corului bisericesc din Slobozia, căci la noi se face învierea în acest an. Dintre cântăreţi amintim pe: Mariţa Frunză, Olga Pricop, Măria Pricop, Lăzărică (Vornicu Constantin). Preot e tot loan Lconte. Nu mai pleacă la Galaţi, unde are doi fii. Cică, băieţii, acolo, l-au trimis după pâine, carne şi ulei, iar el… cum să stea ore în şir la coadă, în picioare? îşi repară casele dc aici, vrea să cumpere cavoul familiei Măcărescu şi să-I repare. îşi pregăteşte omul locul de veci. Aici are de toate. Ce-i trebuie oraş cu zarvă şi cu case peste case?

 Duminică, 13 ianuarie 1980
Mircea s-a angajat la Suceava. Mihai pleacă la Galaţi. Cursa de Vorniceni nu poate să treacă prin Valea Satului, zăpada, acolo, e de 2-3 metri.
Arăt copiilor constelaţia: ORION.

 Marți,6 februarie 1980
Azi, la Consiliul Popular, am văzut teza de licenţă a profesorului Ovidiu Corleciuc din Vorniceni, cu descrierea comunei Cordăreni, din punct de vedere geografic-biologic. E pomenit şi numele meu la ,,Bibliografie”. Deci, comuna Cordăreni, capătă noi date semnificative.

 Sâmbătă, 22 martie 1980
Şedinţă de Cruce Roşie la Liceul ,,Laurian”. Prin bunătatea domnului Mihai Barnea, secretar la Crucea Roşie, sunt adunaţi pentru întâlnirea membrilor Cenaclului ,,Mihai Eminescu” cu elevi de la Liceul de Construcţii, clasa profesorului Laurian Filipescu şi cu Cenaclul condus de George Tănăsescu, D. Ţiganiuc, poet prim al judeţului, stă în spatele clasei, înfrigurat, înbrăcat cu o şubă cehoviană. Întâlniri de rimă.
Vizitez şi pe Ion Muraraşu, fiul profesorului Ioan Muraraşu din Vorniceni. Este infirm, dar un respectat solist. Tatăl lui mă conduce prin toată casa. Fiul e la servici.
Dorm la Hotelul ,,Parc”, la camera 26.

 Sâmbătă, 28 iunie 1980
Mă vizitează Octav Apetrei, profesor de muzică la Casa Pionerilor din Dorohoi. A venit cu soţia şi cu Directorul Casei Pionerilor, Ion Burlacu.
Ne vizitează şi profesorul Sofronie de la Vorniceni. Vrea să developeze nişte filme. Pe la şcoală sunt: Bradu Vasile, Atănăsoaie Violeta şi Gică, Buţincu Sanda.
Azi e nunta Sonicăi Lutic.
Finalul serialului ,,Dallas” (e împuşcat J. R.)

 Miercuri, 16 iulie 1980
Cu un bagaj voluminos, ca un catâr plec la cursa pentru Iaşi. Prind trenul, ba merg 500 m pe jos, de unde iau o pâine.
În tren e aglomerat. De la Vorniceni, se urcă în tren şi Viorel Lutic cu Mona, soţia sa. Merg la rude la Medgidia, iar de acolo vor vizita Marea, Tomis, Callatis, Venus…
La Iaşi o aştept vreo două ore pe Dana. A venit de la examen şi a plecat la doamna  să-i ducă ştiri, de ce ,,minuni” a făcut la examen. Vizitez grădina botanică. Pe aceasta încă n-o ştiusem deşi am stat în Iaşi mult timp.
Seara, dorm la Jean. El vine pe la orele 23 puţin obosit de licoare lui Bachus.

 Vineri, 25 iulie 1980
Tache e prezent la 7:45. Scoatem câteva poze în casă şi afară.Îi conduc la autobuzul de 8:30, care era deje trecut de staţie. Opreşte şoferul, ia pe cei trei călători pribegi prin Ţara de sus. Drum bun căutători ai norocului.
Observ că Dady s-a cam ataşat de Ioanid. Au o pasiune comună: pescuitul. Ioanid i-a şi lădat afară  și ce depescuit. Dady o şi întinde la peşte.
Lumea coseşte fân pe drum. Noi tragem cesla la centrifugă şi scoatem încă două oale mari de miere. În ce să mai punem mierea oameni buni?
Olimpiada de la Moscova. Nadia cu Nelly Kim pe locul I, la sol.
Azi a jucat şi Dumitru Şchiopu din Vorniceni la box şi la învins pe nu ştiu cine.
De la Ioanis noutăţi: Nichita Stănescu e bolnav de tramboză (cheaguri de sânge la picioare) şi a fost în comă cu Fănuş Neagu şi Octav Pancu Iaşi (care a murit); (era slab de constituţie).

 Luni, 18 august 1980
Iar plecăm la raze. Lipsesc piese. Se repară. Dar nu-i tehnicianul pentru lucru.
Şedinţă de partid la şcoală. Suru Adam e paznic la ceape, dar el spune că noaptea nu păzeşte nimic. Se teme de ciobenii de la Vorniceni care vin cu oiloe prin sfeclă. Se ia notă, se va întări paza.

 Marţi, 23 septembrie 1980
Vis în zori.Parcă veneam cu preotul Ioan Leonte de la gara Vorniceni. El îmi povestea ceva din tinereţile sale. Am dat peste o căruţă. Am zis că e căruţa ceapeului cu Costache Grigoruţă. L-am strigat. A ieşit un om mic dintr-un bordei. Făcea capcane pentru prins animale de pradă. Dar nu era Grigoruţă. Mai încolo am văzut un om cu capul în jos şi picioarele în sus. Făcea exerciţii de echilibristică. Preotul a spus că e Costache Covaliu. Ala s-a ridicat în picioare şi privea la vale. Nu ne-a văzut. Am luat-o spre sat. Greşisem drumul. M-am trezit. Era 5.
La şcoală reuşesc să plasez multe din biletele de 5 lei. Numai Vorniceanu Angela ia bilete de 35 de lei. De unde o fi având bani?
Azi e zi de donare de sânge pentru C. Roşie.De la şcoala nostră merg: Lutic Viorel, Harbagin Niculina, Chiorescu Constantin, Chiorescu Antonel,   Alexandrina

 Clipe de viață/Quadrat-2008
,,Prin Vorniceni. comună uriaşă, trecem cu mare atenţie. Gropile se ţin lanţ, iar asfaltul e doar o amintire a anilor 1970-1972. Prezint colegului meu bisericuţa de lemn, monument acum. Au şi Vomicenii o istorie a lor, scrisă de Octavian Ionescu, cu o prefaţă de Al. Zub. A apărut în anul 1999, la Botoşani, la Editura „Axa”. Şi comuna aceasta a avut oameni pregătiţi la Şendriceni, cadre didactice de nădejde. Amintim pe Teodor Epure, Ungureanu Ioan, Pânzaru Mihai, Obadă Gheorghe, Ungureanu Teodor (fost şi ziarist). Şi nu uităm că aici şi-a desfăşurat activitatea didactică, o viaţă de om, domnul Dionisie Pădureţ. Acesta din urmă a fost şi director al Liceului care a luat fiinţă aici. Era şi el normalist de la Şendriceni, seria 1945.
Sus, observăm şoseaua care duce spre Săveni. Noi o cotim spre Dealul Crucii, spre Podeni. Gara Vorniceni a devenit un fel de haltă. De zece ani n-am mai fost cu trenul. Mi-am terminat reciclările la Iaşi, copiii şi-au isprăvit studiile. La ce să mai merg la laşi? La reviste literare? Şi acolo sunt alţii, bisericuţe, relaţii, toţi se cred F.mineşti şi Maioreşti. Mai bine lipsă…
La trecerea peste linia ferată, îl atenţionez pe şofer: „La bară. maşina opreşte. Vine trenul!” Nu vine nici un tren, dar noi suntem cu ochii in patru. Mai avem de luat pensie… Eu mă uit spre Vlădeni-Carasa, Vasile se uită spre Iaşi. Nimic. Trecem. Am scăpat de un posibil pericol. Dâ-i bătăi, Vasea!
Intrăm în satul său. Dorobanţi. Satul e situat bine. Uliţele largi. Se vede că satul nu are o vechime prea mare. E de după 1877. In amintirea dorobanţilor, a vitejilor de la Plevna… Observ, însă. un lucru ciudat. Vasile îşi caută un sătean, cu care are o înţelegere asupra pământului moştenit. ”

Etichete:

3 comentarii la acestă însemnare

  1. Stelu Zaharia spune:

    In primul rand, ma mandreasc ca neamul meu este inserat in acest articol. Si ca sa fiu explicit, eu, Stelu Zaharia, sunt nepotul lui badea Vasile Schiopu, cumnatul lui Mihai Munteanu – poetul. Vasile Schiopu era tatuta (bunicul) meu.
    Iar in al doilea rand, sunt onorat ca rudele mele {de sange} apar cu acest articol despre comuna Vorniceni si elogiaza alti locuitori de seama ai comunei noastre.Tin minte ca eram copil [11-13 ani] si voiam sa merg la Hram la Slobozia sa pot manca si eu inghetata, sa-mi cumpar /cocosel/ de ala cu apa in el, pentru ca atunci cand sufla-i in el scotea sunete de alea precum sunetul de peorlomita[glumesc], sau mingiutile alea cu elastic, si dupa ce ma minunam la aceste „minunatii”, lihnit de foame fiind, mergeam si la neamurile noastre , la mos Mihai Munteanu (poetul ne spunea frumoase poezii despre Ibaneasa si Dealul Holm), la tata Adela a lui Buzgan sau la nea Chelaru, fotograful care venea si la Vorniceni. Si ca un amanunt pentru cei care citesc aceste randuri: bunica mea, Maria Schiopu, traieste {are peste 90 de ani si mie dor de ea, pentru ca am crescut de mic pe langa casa ei din Cotu din Sus. Mama mea, Maria Zaharia, fiica lui Vasile si Maria Schiopu, traieste de asemenea si are grija de mamuta noastra. Cred ca ar fi de bun simt ca cei ce mai cred in valorile satului, cei care mai spera ca locul lor de bastina si arealul in care s-au nascut și crescut sa fie o vie amintire, sa nu se gandeasca decat la propriile „nevoi” ci și la toti cei ce sunt si au ramas in acest sat sau se gasesc prin diferite colturi al tarii sau in din lumea intreaga. Salut pe toti vornicenenii!

  2. natalia gavrilita spune:

    Salut la toti!Si eu sunt din vorniceni!si ma mindresc cu satul meu…chiar imi pare bine ca apare si el in cartile istorice!

  3. a fost si profesorul meu (DIRIGINTE)la scoala din Cordareni.Si acum i-mi aduc aminte cind mergeam la biblioteca scolii sa i-au carti de la domnia sa.

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2015 Revista Vorniceneanul.Toate drepturile rezervate.

Revista Vorniceneanul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.