Vorniceneanul

Bine aţi venit!



Meniu

Eşti aici: Prima pagină // Fapte recente // Liceul din Vorniceni – mai 2015. RE-REVEDERE

Liceul din Vorniceni – mai 2015. RE-REVEDERE

Primit pentru publicare, mai 2015, de la autor,
Costică BÂGU – absolvent al Liceului Teoretic Vorniceni, promoția 1969

Re-revedere

Viața ne-a permis prieteni să ne revedem din nou
Prin aceste săli de clasă ce păstrează ca ecou
Pașii noștri de-altă dată țipetele de copii,
Sosiți din diverse sate, mai sfielnici sau zglobii,
Ce veneau la astă școală, dornici foc, nevoie mare
Să învețe despre lume, despre viață, despre soare,
Căci copii eram pe-atunci, veniți din școli diferite,
Serioși, dornici de carte, unii cu idei trăsnite.
Iar o mână de profesori dedicați cu suflet mare
Încercau să ne explice lumea cu a ei splendoare,
Tainele acestei vieți sau istoria străbună.
Însă noi ca toți elevii ne era gândul la lună;
Ce istorii, ecuații, fizică sau chiar chimie?
Când colega de-alături e simpatică, zglobie
Sau colegul, -Vezi Marița? Seamănă cu Alen Delon.
L-am visat chiar astă noapte. Ne plimbam pe un peron.
Musai mâine, la ora-n clasă, am să-i trimit un bilețel;
Oare s-a gândit la mine? Oare m-a visat și el? –
Iar profesorii săracii, se dădeau de ceasul morții,
Noi ieșeam sfioși la tablă ca străinii în fața porții.
Ne miram și noi adesea, cum naiba de s-a brodit,
Că n-am reținut nimica din ce ieri am tot tocit.
Când luam un cinci sau șase, o puneam de sărbători
Și scriam urgent acasă, să trimită bănișori.
Căci ne trebuie la școală – iar se strânge fondul clasei!-
Însă noi n-aveam de filme sau țigări mai belicoase.
Mai puneam de-un dans la școală, o serbare la cămin,
Ne mai descrețeam și fruntea, bun prilej să mai chiulim.
Câți ani au trecut de-atunci? Mi-amintesc parcă mai ieri
Apăram mândria școlii, concurând pe la Săveni,
Prin serbări extrașcolare, cine cântă mai cu sârg
Noi elevii ,,de la țară” sau liceul de la târg.
Dar cum beduinul cată jar în focul stins demult,
Răscolim și noi cenușa anilor care au trecut;
Revăzând în mintea noastră anii de adolescență
Ca pe-un film pe care praful se așează cu decență.
Îl mai ștergem și-l mai punem să ruleze înc-odată,
Ca să mai simțim fiorii când eram băiat, sau fată,
Și-admiram cerul cu stele, păduricea de salcâmi
Ori simțeam mirosul florii și-auzeam lătrat de câini;
Tolăniți pe iarbă seara și pasând din mână în mână
Un chiștoc dintr-o țigară rămas de vreo săptămână;
Tot punând țara la cale sau de ce-a-înfrunzit pădurea.
Dar s-au dus acele vremuri, alte griji acum ne mână,
Gândim ce va fi la anul sau chiar peste-o săptămână.
Prinșii în iureșul vieții, în noul capitalism,
Ne schimbăm des ochelarii, cronic și incomod strabism!
Nu ne prea vine a crede când vedem câte se-ntâmplă;
Că în noua societate, lumea e așa de strâmbă;
Nu se potrivește parcă cu ce noi am învățat,
În anii de adolescență, când pe aici am colindat.
Lăsăm însă judecata pentru alții mai destoinici;
Într-o lume așa cum este devenim tot mai nevolnici.
Să ne bucurăm prieteni de-aste zile minunate
De ce-am realizat în viață! Și vă vreau doar,
SĂNĂTATE!

Cu stimă, C Bâgu
27 mai 2015

 

Etichete: , , ,

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2015 Revista Vorniceneanul.Toate drepturile rezervate.

Revista Vorniceneanul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.