Vorniceneanul

Bine aţi venit!



Meniu

Eşti aici: Prima pagină // Fapte din trecut // Virtutea Sătească a Vornicenilor, Expunere muzeistică permanentă

Virtutea Sătească a Vornicenilor, Expunere muzeistică permanentă

Virtutea Sătească a Vornicenilor,
Expunere muzeistică permanentă,
Un semn de respect al muncii consătenilor noștri

Când spui muzeu, deja parese că ești demodat. Când spui că-ți dorești să pui bazele unui punct muzeistic, cât de cât, ești imediat admonestat: și la ce-ți folosește? Ce câștigi? Cu această situație m-am confruntat și eu încă din 2007-2008 când îmi spuneam păsurile mele unor cunoscuți. Întotdeauna mi-a plăcut să intru într-un muzeu indiferent ce tematică avea. Poate și pentru faptul că formația mea de istoric și geograf m-a făcut să peregrinez prin țară și să intru și în muzee diferite din toate zonele țării. Poate și pentru că, predând istorie 40 de ani, am organizat vizite , excursii și expediții, ocazie cu care i-am îndrumat pe elevi câte câștigă un vizitator intrând într-un muzeu, monument istoric, și să descopere frumusețile naturale oferite de mediul geografic românesc.

    Încă înainte de a deveni pensionar am reușit să-i conving și pe unii elevi cât de important este să adune resturi arheologice pentru a le arăta și celorlalți colegi. Am avut surpriza ca să-mi aducă la școala o jumatate de sac de ceramică eneolitică, Laurențiu Grigorescu, pe atunci un pasionat al arheologiei. Numai că, din decembrie 2009, proiectul de a înființa un muzeu a început să devină realitate. Am propus unei femei vârstnice, Zaharia Elena, să mă ajute, și cred că a făcut-o cu toată inima, pentru că a urmat o sumedenie de solicitări, fiind chemat de multe femei și apoi bărbați care mi-au donat obiecte valoroase și care m-au încurajat să continui acțiunea.  Ar fi nedrept să nu amintesc măcar o parte din cele peste 150 persoane care mi-au donat destule lucruri printre care amintesc : Jijie Elena, Ilica Ileana, Hăvîrneanu Ana, Obadă Zinca, Ursache Aneta, Ungureanu Ion, Jijie Gr. Gheorghe, Asavei Eugenia, Nichita Andrei, Pînzaru Adela, Sîrbu Costică și Adela, Frunzete Lenuța, Sîrbu Antonica, Chirilă Gheorghe, Mărunțelu Doina, Bădărău Maria, Olaru Maria, Daniliuc Mărioara, surorile Curcă, Ungureanu Gică, Ioniță Aneta, Maxim Adela și mulți alții. În 2011 am colectat, din tot satul Vorniceni, aceste lucruri pentru care mulți au renunțat cu multă plăcere, numai și numai făcând donație pentru un muzeu local. Cea mai mare parte au renunțat la obiectele de suflet pentru ca și cei foarte mici să  știe ce preocupări au avut înaintașii lor.

De la bun început mi-am propus ca acest muzeu cu tematică etnografică să arate meșteșugurile casnice pe care le aveau localnicii și care era portul lor, cu peste 70-80 de ani în urmă. Am avut bucuria de a avea puncte comune de vedere și același interes cu d-l Ion Istrate, directorul Editurii Agata Botoșani, director executiv al Fundației Naționale pentru Dezvoltare Comunitară (fondatori: Olimpius Istrate și Ion Istrate), care mi-a pus la dispoziție o casă bătrânească (fosta proprietate a bunicilor săi, în prezent în patrimoniul FNDC), cu încăperile obișnuite vremurilor trecute. Tot datorită acestor inimoși vorniceneni ne-am făcut cunoscută preocuparea mea în revistele ,,Luceafărul” (www.luceafarul.net) și Vorniceneanul (www.vorniceneanul.ro). După cum se știe, au fost și destui cârcotași sau poate invidioși.

Deși a fost pregătit, acest muzeu al virtuților strămosești, pentru inaugurare la 26 octombrie 2011, nu s-a întâmplat nimic, pentru că nu am reușit să primim sprijinul unor specialiști (Muzeul Etnografic al Moldovei) pentru selecția și catalogarea pieselor etnografice. Marea mea mulțumire a fost că, la puțin timp, toate clasele I-VIII din Vorniceni și Dealu-Crucii au vizitat muzeul manifestând mult interes pentru cele expuse și explicațiile primite, iar în 2012-2013, prin sprijinul d-lui profesor Chilărescu Mihail, din Săveni, a fost făcut cunoscut Muzeul  ,,Virtutea Sătească a Vornicenilor” și la Știubeni, la Miron Costin, de unde au sosit copii, din clasele primare.

Nici nu știu cum să mulțumesc vornicenenilor care m-au sprijint in realizarea acestiu vis al meu. Îi asigur că, atât cât viața îmi va permite, voi îngriji și îmbogății muzeul cu alte exponate și spre bucuria lor. Și oare de ce muzeul este prea puțin cunoscut? Pentru că nici eu n-am vrut să se creadă că ,,mă bat cu cărămida-n piept’’ dar și pentru că nu am fost prea mult spijinit de intelectualii satului. Sper ca de-acum încolo lucrurile să se vadă altfel…

Prof.  Gherman  Gheorghe cu sprijinul logistic al doamnei Mirinela Mihai

P1020757 [1024x768] P1020758 [1024x768] P1020759 [1024x768] P1020760 [1024x768] P1020761 [1024x768] P1020762 [1024x768] P1020763 [1024x768] P1020764 [1024x768] P1020765 [1024x768] P1020766 [1024x768] P1020767 [1024x768] P1020774 [1024x768] P1020776 [1024x768] P1020777 [1024x768] P1020778 [1024x768] P1020779 [1024x768]

Etichete: ,

4 comentarii la acestă însemnare

  1. Felicitări domnului Gherman,domnului Istrate şi domnului Corleciuc,pentru că au realizat acest punct de cultură locală.Nu vreau să mă laud,dar am fost cu primul grup de elevi în vizită la acest muzeu şi ţin să vă spun că au fost foarte impresionaţi de cele ce au văzut şi de explicaţiile primite.Cu toate că sunt de la ţară,mulţi dintre ei nu au văzut acele obiecte decât acolo,părinţii lor fiind tineri şi nu mai au în gospodării astfel de lucruri.Este demn de apreciat şi faptul că domnul profesor Gherman vrea să realizeze şi un colţ al personalităţilor locale.Ar fi bine de expus fotografiile şi ale celor care mai sunt în viaţă,pentru a le arăta preţuirea şi recunoştinţa din partea consătenilor.Măcar o dată pe an când vin pe meleagurile natale,să treacă şi pe la acest lăcaş de cultură şi să se bucure văzând că sunt puşi la loc de cinste şi ca exemple de urmat pentru tânăra generaţie.Încă o dată felicitări fondatorilor şi multă putere de muncă domnului profesor Gherman pentru a se ocupa şi mai departe de aceste interesante activităţi.Trebuie să recunoaştem că prin aceste fapte s-a mai şters din ,,eticheta,, de cuţitari,,pusă pe fruntea satului,acesta fiind de acum cunoscut şi prin lucruri frumoase.

  2. Ce fel de om, de roman, poate sa nu se bucure de existenta unui muzeu al civilizatiei traditionale ? Acest muzeu este un adevarat cufar de traditii „de radacina” vorniceneasca. Cu o tematica bine gandita, ce reprezinta viata satului si a omului cu tot specificul ei. Spiritul rural a ramas predominant in majoritatea locurilor si daca privim este atat mai vizibil in istoria teritoriului ce astazi reprezinta Romania .
    Felicitari fondatorilor acestui muzeu si celor care au contribuit cu diferite obiecte intersante si de valoare, de a relata petru viitorea generatie adevaratele valori si spiritul acestui pamant stramosec . Sunt incantata de felul cum a evoluat aceasta comuna prin modernizarea a mai multor cladiri institutionale si in principal in refacerea strazilor care necesita pentru aceasta comuna .Acest lucru, dovedeste o comuna cu oameni gospodari cu suflet mare pentru a arata ca traim intr-o lume civilizata cu bani putini si cu multe sacrifici.Va doresc muta sanatate, putere de munca si multe realizari in cele propuse ..

  3. Cer scuze daca gresesc , vreau sa ma adresez cu o propunere Domniilor fondatori al acestui muzeu nu stiu cat de legal ,dar din cate stiu in februarie 2012 s-a creat o lozinca „dati un leu pentru ATENEU „.Prin faptul ca romanul are o inima mare din putinul care-l are, de ce sa nu creem si noi pentru acest muzeu cu o lozinca ” donati un leu pentru acest muzeu”Ar fi o contributie benefica in amenajare si infrumusetare, cred ca toti romanii iubeste si pretuieste tot ce este mai frumos, nu cred ca nu ar face acest gest pentru satul sau . Prin rubrica contact,afisat un numar de cont si cine doreste ” daruieste cat doreste”, eu voi fi prima care voi dona , pentru ca ma ndresc cu satul meu natal. Ramane la aprecierea domniilor- voatre aceasta initiativa. Va multumesc.

  4. Fasola spune:

    Mai trec din in cand pe drumul acela si mi-a placut ce au fact acesti oamnei, dar nu inteleg de ce un vecin, de-acolo, nu vrea sa ocroteasca ce-i in fata lui. O proptit un stog cu fan, aiurea facut, si a astupat toata fata acelei case vechi. ba mai mult stogul e facut chiar pe gard si arata urat de tot dupa ce o dustrus si gardul. Daca tot acea casa are un proprietar, sau domnul profesor, de ce nu-l obliga pe acest vecin sa repare gardul si sa-si ia fanul in ograda lui? dar ce face politia din comuna? sunt deacord cu ce spune doamna angela..

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2015 Revista Vorniceneanul.Toate drepturile rezervate.

Revista Vorniceneanul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.