Vorniceneanul

Bine aţi venit!



Meniu

Eşti aici: Prima pagină // Diverse // Teodor Epure: SATUL DIN NOI

Teodor Epure: SATUL DIN NOI

SATUL DIN NOI

 

În satul meu albit de miresme crude,
Un murmur de holdă în iarbă s-aude,
Și din fântâni sună izvoare de lumină,
Când luna pe dealuri din fluiere suspină.
Satul meu drag cu fire de iarbă crude,
Îndrăgostit de veacul ce arde-n iubire,
Mă cheamă mereu în liniște fierbinte,
Cu gând de mărire la vremea de-mplinire.
S-ascult pe săteni cum deșteaptă pământul,
Și nu vor niciodată  să-i audă vântul,
S-aud cum pământul plânge când îl ară,
Ca să ajungă pâinea în întreaga țară.
Ei s-au născut demult din inimi de revoltă,
Cu un chip luminos ca soarele de baltă,
Cufundați în gânduri ,ca în fântâni de piatră,
Și-s iubitori de viață adevăr și vatră.
Ei cunosc cel mai bine pământul și luna,
Cunosc mersul aștrilor ce ne dau lumina,
Truda pentru ei e nobilă și sfântă,
Și cu bărbăție pământul îi ascultă.
Ei sunt fântâni în drumul meu cu ape line
Au purtat efervescența multor destine,
Ei sunt aștrii diminețelor senine,
Și vin de acolo de unde timpul vine.
Și pururi sudoarea lor nu contenește,
Să sfințească pământul ud creștinește,
Cu sudoarea lor străveche și nouă mereu,
Trudind pe pământ ca un adevărat erou.
Aproape toți dintr-un sat la oraș au venit,
Și au umplut deocamdată blocul primit,
Din care încearcă să-și aducă aminte,
Cum un bob de pământ este tot mai fierbinte
Cu brațele pline cu flori din câmpie,
Vin la voi, iubiți săteni,cu bucurie,
Cu-n gând ce se aude departe de stele,
GÂND AL UNUI STEJAR CU MULTE INELE!

Etichete:

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2015 Revista Vorniceneanul.Toate drepturile rezervate.

Revista Vorniceneanul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.