Vorniceneanul

Bine aţi venit!



Meniu

Eşti aici: Prima pagină // Diverse // Teodor EPURE: PESTE CÂMPIILE TOPITE

Teodor EPURE: PESTE CÂMPIILE TOPITE

 

PESTE CÂMPIILE TOPITE

 

Când-mi lipsea ceva,înainte de a mă naște,

Fugeam de-acasă într-o zi de Paște,

Ploua. Dansam imaginar pe pământul apos,

Era atât de bine.Eram foarte bucuros.

Totuși m-am întors,cineva cu dor mă aștepta,

Să mă nasc băiat cu ochii-boabe de catifea,

Așa am intrat în sufletul casei,tot scâncind,

Melodia de-nainte de a mă naște, dansând.

Am făcut cunoștință cu mama prima oară,

I-am zâmbit alb,când mi-a întins prosopul cu vară,

Și un perete pe care am învățat să scriu,

Numele cu cretă colorată,care-l iubeam eu.

Era bine cu ea și totuși am dorit ceva,

Să fug din nou de-acasă înainte de a ploua,

Am șters numele mamei de pe haina de seară,

Și am fugit de-acasă pentru a doua oară.

Iarba se cocea sub căldura tălpilor albite,

Ploaia m-a-ncununat Domn al câmpiilor topite,

M-am oprit la marginea pădurii blestemate,

Unde caii suri m-au alungat cu a lor copite,

N-am plâns atunci,fiindcă n-am știut cum se plânge,

Ploaia m-a ajutat aruncând stropii săi de bice,

Am urmat caii ascuns printre coamele lor verzi,

Găsindu-l pe tata în mijlocul unei cirezi.

Când m-a recunoscut,ploaia a stat deodată,

Încet, de mână cu tata, m-am întors acasă,

Amândoi am primit de la mama câte-un prosop,

Ștergându -ne păcatele de-a fi fugit, din loc.

Era bine acasă,dar tot mai voiam ceva,

Când va-ncepe ploaia,voi fugi în lumea largă,

Ca toți ochii albașrti din lume să mă vadă,

DOMNUL CÂMPIILOR TOPITE, fără tăgadă.

 

Etichete:

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2015 Revista Vorniceneanul.Toate drepturile rezervate.

Revista Vorniceneanul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.