Vorniceneanul

Bine aţi venit!



Meniu

Eşti aici: Prima pagină // Diverse // Teodor EPURE: MESTEACĂNUL

Teodor EPURE: MESTEACĂNUL

MESTEACĂNUL

 

Ca un preot înalt și în alb îmbrăcat,
Mesteacănul e un arbore tolerant,
Arbore cu temperament de lumină,
Și furtuna niciodată nu-l înclină.
Sub coronamentul său plin de lumină,
Cresc alte specii-n siguranță deplină,
Și le conservă multă răcoare și umbră,
Ferindu-le tot timpul de frig și căldură.
El pare o lumânare înfrunzită,
O piramidă de aer întărită,
Protejează și-mparte hrană de lumină,
Celorlalte specii care nu se înclină.
Lemnul său fiind atât de carbonizat,
Arde la fel de bine verde și uscat,
Pădurea l-a ales într-un forum deputat,
Pentru respectul gratuit ce l-a purtat
Mi s-a întâmplat să văd o dată în viață,
Cum vântu-i poartă sămânța la distanță,
Un pui de mesteacăn ca iarba a răsărit,
Pe un acoperiș de paie bine clădit.
Când celelalte specii cresc mai înalte,
Mesteacănul primește lumini obturate,
Odăjdiile ajung  zdrențe înnegrite,
Iar  ramurile devin tot mai chircite.
Trunchiul sună a gol încă din depărtare,
Când începe să se usuce la soare,
Ca și viața unei mame iubitoare,
La umbra copilului său care moare.

Etichete:

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2015 Revista Vorniceneanul.Toate drepturile rezervate.

Revista Vorniceneanul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.