Vorniceneanul

Bine aţi venit!



Meniu

Eşti aici: Prima pagină // Diverse // Teodor EPURE: MĂRTURISIRI DIN COPILĂRIE

Teodor EPURE: MĂRTURISIRI DIN COPILĂRIE

MĂRTURISIRI DIN COPILĂRIE

 

Când cerul era clar ca apa de izvoare,
Cerbii-și păstrau vârsta -n  coarne triumfale,
Copacii în inele de aur albe,
Era un măr cu un fruct-n vârful coroanei.
Ca un soare blând secătuit de puteri,
Fructul rotund cu ale sale străluciri,
Se legăna-n capătul unei crengi subțiri
Cu aroma sa ce-mi pătrundea printre nări.
În pofida avertismentelor bunicii,
M-am cățărat încet în pomul de atunci,
Simțeam rotunjirea catifelată-n palmă,
Și carnea gustoasă în gura palidă.
Am întins mâna ușor înălțând-o mai sus,
Codița subțire într-o clipă am atins,
Fructul a cedat  inexplicabil căzând,
În ierburile înalte și grase dansând.
Un călător l-a zărit și l-a ridicat,
Și-a înfipt dinții-n coaja roșiatică,
Bunica supărată la el a strigat,
Mărul e aceluia care s-a cățărat.
Călătorul și-a ridicat fața supărat,
Spre locul unde mă balansam disperat,
După câteva momente triste a trântit,
la pământ fructul roșu și l-a zdrumicat.
Trecuse multă vreme,îmbătrânise,
Memoria mea încă nu se alterase,
L-am întâlnit însă la o aniversare,
Din fructieră i-am dat-un măr ca o floare.
L-a șters cu același gest de odinioară,
A încercat să-l muște pentru prima oară,
Atunci sub privirea sa stupefiată,
I-am smuls mărul și l-am trântit deodată.

Etichete:

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2015 Revista Vorniceneanul.Toate drepturile rezervate.

Revista Vorniceneanul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.