Vorniceneanul

Bine aţi venit!



Meniu

Eşti aici: Prima pagină // Diverse // TATALUI MEU

TATALUI MEU

TATALUI MEU

                   Îmi  ninge-n suflet cu-amintiri şi astăzi, tată drag,
                  Tesimt aproape chiar de eşti pe-al Raiului sfânt prag…
                  Braţele timpului m-au strâns în locul tău, la piept
                  Dar nu-s ca braţul tău cel fin pe care-l tot aştept …

                   E prima iarnă ce m-a-nchis într-un coşmar intens,
                  Zăpada cade-ncet şoptind cuvinte fără sens …
                  Atât de multe-aş vrea să-ţi spun, dar nu vreau să fii trist
                  Ştii că mi-e greu deşi te mint… trăiesc, dar nu exist !

                   Te-am întrebat cândva, demult, de cei plecaţi spre cer
                  Se mai întorc ? … Mi-ai spus că nu … dar eu  să vii  mai sper …
                  Şi de ţi-e bine-acolo sus când  îngerii te strâng 
                  La pieptul lor … Să-mi spui în vis şi-atunci, n-am să mai plâng  …

                  Poate că-n râul care-a curs din ochii mei, te scalzi, 
                  Iar lacrimile mele-ţi sunt văpăi în care arzi …
                  Îmi spune mama zi de zi  durerea vrând să-mi ia, 
                  Dar nici pe ea n-o pot opri din plâns, oricât aş vrea …

                   Mi-e dor , drag tată , să te strig şi să-mi răspunzi mai sper , 
                  Dar o tăcere a-nghiţit fâşia mea de cer…  
                  Spre care flori trimit acum şi-o candelă arzând,
                  Să lumineze calea  ta, oriunde-ai  fi, oricând …


                  (din volumul Atingeri Divine)

Etichete:

1 comentariu la acestă însemnare

  1. cutur camelia spune:

    E deosebit de frumoasa.Cuvintele iti patrund in suflet si te fac sa retraiesti vremurile de altadata…

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2015 Revista Vorniceneanul.Toate drepturile rezervate.

Revista Vorniceneanul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.