Vorniceneanul

Bine aţi venit!



Meniu

Eşti aici: Prima pagină // Însemnare etichetată cu Vasile Popovici

Vasile Popovici: A sunat clopoţelul

Vorniceneanul
Aud clopoţelul la şcoală Că sun’-a intrare la clasă; În mine un gând se răscoală Că vremea mă prinde acasă.   Sub nucul de-o samă cu mine, Stau singur ca-n cuibul de cuc Şi nimeni la mine nu vine, Nici eu prin vecini nu mă duc.   Din hrube şi-un vânt s-a pornit Şi cerul, parcă şi el, pustiit; Prea repede toate-au trecut, Dar anii… de ce s-au grăbit?!   S-a dus înc-o vară, e toamnă Şi ziua e scurtă, neînsorită; Un ţânc, pe o foaie, însamnă O buhă pe-o casă oprită.   14 septembrie 2015
Etichete:

Poete!!!

Vorniceneanul
Poete!!!   Eşti perimat, poete! şi tu, şi versul tău, cu frac, lavalieră, monoclu şi baston; azi, nuferii-s exotici, nu mai răsar din tău; azi, nu se poartă clasic, nu este de bonton. Din chinuri clasice e slobozit azi versul atât „imaculat” şi „liber”, şi propice în a percepe apolinic multiversul* (ca să-l invoc pe Robert Lanza şi pe Nietzsche). *Multiversul este o mulţime ipotetică de mai multe universuri posibile (inclusiv universul în care ne aflăm)  
Etichete:

Fata dintr-a zecea de liceu

Vorniceneanul
Sursa primară: http://www.luceafarul.net/vasile-popovici-cu-fata-dintr-a-zecea-de-liceu Autor: Vasile POPOVICI   Fata dintr-a zecea de liceu    Pe fata dintr-a zecea de liceu cu care mă plimbam pe strada gării, s-o întâlnesc acum pe stradă, eu cum să mi-o închipuiesc în nopţile visării?   Pe fata dintr-a zecea de liceu cu care mă plimbam sub raza lunii, să-i spun că o iubesc şi-acum, mereu, mereu, n-ar zice că-s nebun, de râsul lumii?     Pe fata dintr-a zecea de liceu ( o babă, – azi, iar eu, – moşneag nătâng), cum pot acum să o conving că eu de-acum nu-i ... 

Vasile POPOVICI: Înc-o scrisoare, mamă

Vorniceneanul
Înc-o scrisoare, mamă   Îţi mai trimit înc-o scrisoare În cer; acolo-i casa ta acum, Nu ştiu de-i cu cerdac şi are Şi prag, şi horn prin care iese fum.   Nu sunt grăbit, dar o să plec Că am primit înştiinţare; Pe lângă tine, de-o să trec, Mă vei cunoaşte, mamă, oare?   Sunt mai bătrân cu câţiva ani, De cât aveai pe-atunce, mamă, Când mugurul plesnea-n platani, În anul când am fost de-o samă.   Am pasu-ncet, nesigur, greu; Copiii, precum mânjii, zburdă; Şi eu zburdam la timpul meu, Acum, durerea mea e surdă. Te am în ochi vioaie şi voinică Şi nu ştiu... 

Vasile Popovici: Florica

Vorniceneanul
Florica Desculţă şi călcând pe mirişti care-i sângeră piciorul, ea trece traversând ogorul, înspre pajiştea de dincolo de inişti. Îşi duce la păscut o vacă cu viţel, să aibă-n cană ce să stoarcă, din ţâţa vacii lapte, când o să se-ntoarcă acasă, pe-nserate; şi toate zilele-s la fel. Duminica şi-n zile-sărbători, când lumea nu lucrează, ea pleacă de prin zori la ţintirim şi priveghează, şi plânge plâns cu incuri, plânge pân’ osteneala o ajunge. Cu-o mână sprijinindu-se de crucea veche şi de tei, ce-a dat şi putregaiu-ntr-însa, iar cu cealaltă... 
Etichete:

Durerea înstrăinării. Vasile Popovici: FIUL RISPITOR

Durerea înstrăinării. Vasile Popovici: FIUL RISPITOR
Vasile Popovici       Fiul risipitor   Fiul tău a scris o carte. (Fiul tău mereu departe). Poţi veni, tată, din moarte, Poţi ceti din moarte, carte?   Fiul tău risipitor S-a întors cu dor de casă. Casa, unde-i casa, tată? Casa voastră nu-i pe-acasă.   Prag s-aveţi, să staţi în prag, Aţi luat-o-n cer la voi? În cerdacul vechi al casei, Staţi voi, staţi voi, amândoi? Mâna streaşină la ochi Puneţi, dac‘-aveţi priviri, Din cerdacul vechi al casei Să scrutaţi nemărginiri. Fiul tău s-a-ntors acasă; Fiul pleacă înapoi. Să se risipească,... 
Etichete:

Drept de autor © 2009-2015 Revista Vorniceneanul.Toate drepturile rezervate.

Revista Vorniceneanul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.