MI-E DOR…
În fiecare vară la margine de lan,
Frumoși,cuminți și roșii…toți macii dau în floare.
Doar cei ce iubesc viata și nu trăiesc în van,
Îi văd în zorii zilei,mici pete de culoare.
Ingreuiați de rouă,fragili,îți ies în cale
Par presărați anume în lanul pârguit.
Șagalnic trece vântul și fură din petale,
Când trist se scutur unul,e altul înflorit.
Cuminți,sfioși și gingași…la margine de gând,
Când îi purtam cunună, sau îi coseam pe ie.
Mi-e dor de anii aceia,pe câmpuri alergând…
De pâlcurile roșii,de maci ,de pe câmpie.