Vorniceneanul

Bine aţi venit!



Meniu

Eşti aici: Prima pagină // Fii din Vorniceni // ŞTEFAN D. GHEORGHE – CRESCĂTOR DE OI, AGRICULTOR BUN DAR ACORDIONIST SI MAI BUN

ŞTEFAN D. GHEORGHE – CRESCĂTOR DE OI, AGRICULTOR BUN DAR ACORDIONIST SI MAI BUN

Domnul Ghiţă Ştefan este un tânăr cu o mentalitate modernă şi „deschis” către orice fel de discuţie. Născut la 14 martie 1965, la Săveni, a crescut în satul Vorniceni, lângă părinţi. Provine dintr-o familie cu 3 copii, fiind fiul lui Dumitru (Mitru) şi Adela. Pentru cine-l cunoaşte el este Ghiţă a lui Mitru. A învăţat clasele I-VIII la Şcoala nr. 3 (din deal). Încercând să-i aduc aminte de viaţa de şcolar n-a putut să ascundă faptul că fugea de la orele de limba română (de la domnul Istrate Constantin), lăsa ghiozdanul într-o groapă (pe islaz) şi el umbla „hai-hui” dar când vedea că unii din colegi veneau de la şcoală lua şi el ghiozdanul şi venea acasă. Şi chiar dacă mai era „ridicat” de perciuni, la şcoală, cu toate că dirigintele său Sofroni Dumitru îl întreba pe tatăl său de ce nu-l trimite la şcoală, acesta era convins că este zilnic la ore, Ghiţă al lui. Şi-a luat „plata” când a aflat că de foarte multe ore lipsea de la ore. Şi mi-a mai povestit una: avea vreo 17 ani şi-i „mirosea” a catrinţă. Cu prietenul lui Jijie Maricel, au luat un tractor de la SMA, fără voia şefului şi a mers la hram, la Podeni. Pe drum au sporovăit ei cu cele 2 fete, pe care le-au luat din joc. La un moment dat prietenul s-a hotărât s-o conducă înapoi spre sat, pe fată. Ce să facă Ghiţă atâta timp singur. Deşi mai condusese tractorul pe brazdă dar acesta cu care plecaseră ei era cu remorcă. Încearcă să-l întoarcă în drum îngust şi… roţile au rămas pironite într-un şanţ adânc. Când Maricel s-a întors a început bătaia. Au plecat, pe jos, până la secţie, au avut noroc de nenea Mihai Sârbu pe care l-au luat să le scoată tractorul şi să-l aducă, noaptea târziu, ca să nu mai afle şeful. Acum ce zice Ghiţă. Dacă avea mintea de acum n-ar fi făcut aşa ceva. Da, ai dreptate… Ghiţă, i-am zis. L-am întrebat, de când a început să cânte la acordeon.

De mic îi plăcea când îl vedea pe nenea Luncă (a lui Pocriş) cântând şi de multe ori îl lăsa să apese pe clape. Uneori tatăl său îl cinstea pe Luncă să-i mai arate băiatului şi chiar la un moment el i-a dat un acordeon cu câteva clape şi başi. A trebuit ca tata să lucreze cu ziua să-i cumpere un acordeon „ca lumea”. Acum deja avea oarece experienţă, ştiind să cânte, câteva cântece. A cântat peste 27 ani şi încă ar putea să-l mai invite şi astăzi cineva să cânte la petreceri.

Dacă de mic se cam îndepărta de şcoală, mai târziu chiar a fost mai permanent prezent la toate acţiunile culturale, cântând la formaţia de dansuri a Şcolii nr. 1, la formaţia de fluieraşi, a Căminului Cultural, sub comanda domnului profesor Dionisie Pădureţ.

S-a căsătorit, are 3 copii, mari, unii în sat, alţii lucrează peste hotare. Nici unul din ei nu i-a urmat talentul. Dar Ghiţă a lui Mitru este un băiat bun, are înclinaţii artistice şi poate fi oricând rugat să sprijine activităţile cultural artistice şi formaţia de dansuri aflată în plină pregătire. Sănătate Ghiţă şi la mai mare,

Etichete:

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2015 Revista Vorniceneanul.Toate drepturile rezervate.

Revista Vorniceneanul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.