Vorniceneanul

Bine aţi venit!



Meniu

Eşti aici: Prima pagină // Diverse // S-A STINS O STEA, POETUL

S-A STINS O STEA, POETUL

S-A STINS O STEA, POETUL
de Mariana Adăscăliţei

S-a stins o stea şi a apus
Pe Cerul  ţării sale,
Dar colindând  prin univers,
Luceafăr reapare.
E dureros cu adevărat,
Că prea-i iute plecarea!
Dar, nici măcar n-am încercat
Noi să-i abatem calea.
Cu toţii suntem vinovaţi,
Plecarea-i prea devreme!
Dar, Omul cel adevărat
De moarte nu se teme.
El caută loc şi adăpost,
Şi viselor plinirea,
Căci viaţa-i crudă cum a fost,
I-a plâns dezamăgirea.
Tot căutând în adevăr,
Dreptate să aducă,
Ajunge-n Ceruri călător,
Ajunge o nălucă
Şi lasă aici ca un blestem,
Sau ca o rugăminte,
De care acum ce-i mari se tem,
Ori nici nu iau aminte…
Dorinţa lui sau poate un vis
S-au dus în Cer cu sine,
Şi-n clipele din urmă a scris,
Şi ne-a urat de bine.
Dreptate pentru ţară a vrut,
Nimica pentru sine…

Doar liniştea, adevărul…
Românului i-a zis de bine.
A scris la toţi ca testament,
EL a ştiut a scrie!

Voi, învăţaţi-i pe nepoţi
Măcar o poezie!
Din ce a scris să recitaţi
În fiecare seară
Ca rugăciune, în genunchi,
Poeme pentru ţară.

Şi-acolo sus, din Cer veghind,
Tot bine ne trimită,
Căci a plecat nemângâiat,
Că-i ţara răvăşită.

Acolo sus, Poeţii toţi
Ne ştiu a noastre plângeri,
Şi un cenaclu vor forma,
Şi vor cânta cu Îngeri.
Săraci pe lume mai suntem,
Şi nu ne daţi uitării,
Ci vegheaţi-ne pe toţi,
Vegheaţi pământul ţării!

Etichete:

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2015 Revista Vorniceneanul.Toate drepturile rezervate.

Revista Vorniceneanul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.