Vorniceneanul

Bine aţi venit!



Meniu

Eşti aici: Prima pagină // Fapte din trecut // PLUGUL CU BOI, TRADIȚIE APROAPE UITATĂ!

PLUGUL CU BOI, TRADIȚIE APROAPE UITATĂ!

PLUGUL CU BOI, TRADIȚIE APROAPE UITATĂ!
Autori: Ion ISTRATE

Am să consemnez, pentru a nu se uita, un obicei, o traditie pe care am cunoscut-o în satul meu natal: PLUGUL CU BOI. La noi, în Vorniceni, am trăit astfel de momente și pot spune ceva despre aceste obiceiuri din perioada sărbătorilor de iarnă. Recunosc că nu m-am documentat suficient sau nu m-am concentrat destul pentru a reda mai bine ceea ce doresc să transmit prin aceste rânduri scrise.

Urarea cu plugul tras de 12 boi este un obicei agrar prin excelență, destul de vechi, care se mai practică și azi, destul de rar, mai cu seamă în Moldova, în ajunul Anului Nou și, chiar, a doua zi de Sfântul Vasile.

La Vorniceni, grupul de urători ce organizau PLUGUL CU BOI era format din zece până la treizeci de bărbați (flăcăi sau însurați), care mergeau, doar, la câteva case anume alese. Spun că mergeau doar la câteva case, știind aceasta de la tatăl meu, Vasile a lui Mihai Istrate, fiind unul din cei care inițiau un astfel de alai, fiindcă uratul cu Plugul cu boi este atât de complex ca organizare și antrenau atâtea forțe și resurse materiale, încât nu-și permiteau a opri peste tot. Uratul cu Plugul cu boii, mai degreabă, era un fel de demonstrație stradală, prin locuri și curți foarte largi ale gospodarilor și fruntașilor satului.

Fără a vorbi de momentele pregătitoare ale acestui obicei, voi reda în continuare câteva aspecte organizatorice și care, cred, vor lămuri multe caracteristici ale acestei tradiții. Principalele componente ale structurii grupului erau:

1) trei cai frumoși (albi sau negri) cu năframe roșii sau tricolore la căpestre, încălecați de câte un flăcău: primul, cel din fruntea alaiului, avea în dotare o prăjină cu care facea măsurătorile pe teren (câmp), al doilea cu un caiet mare (registru) și creion ținea evidența măsurătorilor, suprafețelor ce vor fi semănate și al treilea cu un sac sau o traistă (cu grâu, cereale) cu baiera trecută pe unul din umeri și avea rolul de semănător;

2) un plug tras de 6 perechi de boi (plug cu 12 boi) și însoțit de opt flăcăi – unul la coarnele plugului, câte unul la fiecare pereche de boi și unul cu un o năframă în fruntea primelor perechi de boi cu rol de a dirija pe unde să se tragă brazda;

3) șapte flăcăi aveau următoarele roluri: unul spunea urătura, unul purta și agita un clopot mare, alții cinci erau dotați cu harapnice din piele și aveau rolul de a prevesti apropierea urătorilor și, nu lipsit de importanță, să înconjoare mereu grupul pentru a asigura paza și a realiza spectacolul alaiului prin pocnetul bicelor.

4) trei flăcăi, dintre cei mai serioși, aveau grijă să strângă banii și colacii oferiți de gazde.

Un asemenea angrenaj de oameni, animale, inventar agricol și obiecte adecvate era o splendoare când se punea în mișcare. Era un spectacol de nedescris! Acest lucru nu se întâmpla în fiecare an, fiind greu de realizat, dar și când se făcea stârnea tot satul, care era străbătut în lung și lat.

Aș aminti, aici, pe câțiva dintre protagoniștii acestui obicei din vremurile recent trecute: Vasile a lui Mihai Istrate, Mitruță Bădărău, Gheorghe Popovici, Dunitru lui Popovici, Nică a lui Buchir, Nică Barbacaru, Vasile Arsân Șchiopu, Gheorghe Pintilei Ciobanu, Aristide Pricopie, Alecu lui Istrate, Leon a lui Fasolă, la care se adăugau pandelașii: Mitică Gh. Istrate, Costică a lui Mitache (Ursache), Gică a lui Baraboi (Sandu), Costică a lui Gheorghe a Procirii, Ghiță Muzoreac (Ciobanu) și încă… Mulți mai erau!

Primul venea în sania cu zurgălăi și pleaca pe un cal ,,graur cu șaua de aur” sa găsească ,,loc de arat și de semănat”. Unul ,,striga în gura mare/ opriți plugul mai la vale”, altul ara ,,brazda neagră” și seamana ,,grâu, grâușor”, altul îndemna ,,stați lângă perdele/ ș-ascultați vorbele mele” sau ,,scoate colacul/ că îți farmă boii pragul” și ,,ia, mai îndemnați, flăcăi/ și mai dați cu biciu-n boi” și câte… și câte… și ce frumos și plin de viață era!

Astăzi ce e…? ce mai e…?
Vedem și trăim sumbre simțiri!
Nu e deajuns, doar, să memorăm și să cinstim faptele înaintașilor noștri!

Slavă lor!

Etichete:

2 comentarii la acestă însemnare

  1. Domnilor, sunteti execeptionali! Sunt in varsta si-mi-ati provocat amintirele din aceste locuri. Eram la o varsta foarte frageda cand alergam dupa un asa alai cu uratori. Foarte frumos era!
    Sa va dea Dumnezeu sanatate si sa reusiti sa reinviati aceste frumoase traditii din acest sat minunat!

  2. […] Note bibliografice: 1. Teona SCOPOS: SOARTA ROMANEASCĂ, Rev. Luceafărul (www.luceafarul.net), 26 ian.2015, Botoșani; http://www.luceafarul.net/teona-cu-sufletul-si-gandul-la-soarta-romaneasca 2.Ion ISTRATE: PLUGUL CU BOI, TRADIȚIE APROAPE UTITATĂ, Rev. Vorniceneanul, 26 dec.2009, Vorniceni; http://vorniceneanul.ro/plugul-cu-boi-tradi%c8%9bie-aproape-uitata […]

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2015 Revista Vorniceneanul.Toate drepturile rezervate.

Revista Vorniceneanul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.