Vorniceneanul

Bine aţi venit!



Meniu

Eşti aici: Prima pagină // Fii din Vorniceni // PĂLĂDUŢĂ vs.ŞTEFAN

PĂLĂDUŢĂ vs.ŞTEFAN

PĂLĂDUŢĂ vs.ŞTEFAN
Autor, prof. Teodor EPURE

,,Întunericul nu se luptă cu lumina, el piere din calea lui.
În întunericul fără sfârșit ochii oamenilor stau închiși întotdeauna

(Nicolae Iorga)

O mare parte din vorniceneni denumesc familia Ştefan cu apelativul Pălăduţă. Mai mult decât atât, cei mai în vârstă folosesc numai numele de Pălăduţă. De unde această schimbare ? Ce evenimente din viaţa acestei familii i-au dat o nou identitate ?

Pentru a clarifica acest fenomen am apelat la moş Costică Ştefan, unul dintre descendenţii acestei familii, care mi-a povestit multe lucruri interesante şi pe care încerc să le redau în continuare cât mai succint cu putinţă.

Străbunicul său se numea Ion Pălăduţă. Acesta era o persoană bine făcută, de statură mijlocie care-şi vedea de treburile sale, pentru că era un om harnic si bun gospodar. Şi-a petrecut o mare parte din viaţa sa pe câmp, fiind un bun crescător de animale. Casa lui, frumos îngrijită, era acoperită cu şindrilă şi avea două camere şi o tindă şi se afla în partea de est a satului, în apropiere de locuinţa lui Nicolae Volari.

Într-o cameră, unde de jur împrejur erau laiţe acoperite cu macaturi, pe care dormeau membrii familiei, locuia familia, iar în cealaltă cameră numită ,,casa cea mare” nu locuia nimeni dar, aici erau păstrate obiecte de preţ (lăicere, scoarţe, putini cu brânză, balerci cu ţuică, vin, hamurile cailor etc.)

Împrejurul casei se aflau prispele construite din chirpici şi unse cu lut amestecat cu baligă de cal sau de oi. Rolul lor era destul de mare, în vremea aceea. Prispele apărau casa de intemperii – apă, zăpadă – pe ele se aşezau roadele pământului la uscat, aici se aşeza întreaga familie şi vecinii la taifas iar vara, când era cald, unii membri ai familiei dormeau sub cerul liber.

În miezul unei toamne, pe când majoritatea oamenilor erau la câmp, clopotele bisericii au început să bată, prevestind vremuri de restrişte. Vestea izbucnirii războiului s-a răspândit cu viteza fulgerului prin sat, semănând panică şi disperare în rândul populaţiei. Pe-nserat, toboşarii trimişi de primărie şi de postul de jandarmi au sunat mobilizarea. Dorind să scape, ca să-şi poată întreţine familia, Ion Pălăduţă a încercat să se ascundă prin vii şi prin diferite locuri din sat. Jandarmii însă au înconjurat satul şi au început să scotocească orice ungher. Într-o noapte întunecoasă, friguroasă şi ploioasă, reuşeşte să fugă şi să lase în urmă hotarele satului său natal.

În aceste momente pline de singurătate, i se părea că întunericul era fără de sfârşit şi că un ocean de negură îl va rupe pentru totdeauna de trecut.

Frica şi disperarea îl ajută să ajungă în satul vecin, Drăguşeni, unde a fost primit de câţiva cetăţeni, dar numai pentru o noapte. Cel ce l-a înţeles mai bine a fost Alecu Ştefan. Acesta era un ţăran foarte harnic, un bun gospodar, cel mai bogat din sat, cu ocolul plin de vite şi de oi. Musafirul nepoftit, Ion Pălăduţă, a sosit la momentul potrivit, pentru că Alecu Ştefan avea nevoie de un om de încredere, să-l ajute în gospodărie. Alături de alte persoane avea grijă de animale dar şi de hambarele pline cu porumb şi grâu.

Aceste momente de linişte şi de bucurie însă nu au ţinut prea mult pentru că jandarmii vin pentru mobilizare şi la Drăguşeni. Îl descoperă la Alecu Ştefan şi-l iau cu forţa la război. În învălmăşeala creată, jandarmii îl prezintă pe Ion Pălăduţă la unitatea militară cu numele de Ion Ştefan. Există două posibilităţi : ori lui Ion Pălăduţă i-a fost frică să-şi spună adevăratul său nume, ori Alecu Ştefan, care nu avea copii, a declarat că acesta este fiul său.

În timpul războiului a luptat şi a onorat numele de Ştefan, care provine dintr-o familie de mari boieri din Moldova, aşa cum a fost Gheorghe Ştefan, mare boier, mare logofăt şi domnitor al Moldovei. Iată ce vorbeşte Ion Neculce, în cronica sa despre această mare familie de boieri : ,,Gheorghe Ştefan Vodă, când era boier, murindu-i jupâneasa, a rămas văduv. Şi întâlnind o jupâneasă săracă, frumoasă, tânără, anume Safta, din neamul Boieştilor, au întâmpinat-o pe drum mergând cu rădvanul la Iaşi. Şi au oprit rădvanul cu sila şi au suit fără de voia ei în rădvan şi au întors rădvanul înapoi la casa lui. Şi pe urmă s-a cununat cu dânsul care a ajuns de a fost şi doamnă.”

Numele acestei familii, Ştefan, este foarte răspândit în Vorniceni, Drăguşeni, Vorona, Broscăuţi şi, probabil, şi în alte localităţi din judeţul nostru.

Pălăduţă Ion, care s-a întors de la război cu numele de Ştefan, a avut doi fraţi : Gheorghe şi Constantin, ai căror descendenţi nu poartă numele de Pălăduţă întrucât au fost fete, de aceea tradiţiile familiei au fost continuate de copiii lui, care poartă astăzi toţi numele de familie al tatălui, adică Ştefan.

Moş Costică Ştefan, interlocutorul nostru, strănepotul lui Ion Pălăduţă (vs. Ştefan) este mândru că provine dintr-o familie de oameni gospodari, îşi aduce aminte cu plăcere de strămoşii săi, Pălăduţă şi nu se supără dacă unii cetăţeni i se adresează cu vechiul apelativ, pentru că acesta nu este o poreclă, ci numele său adevărat, de dinainte de război. Este absolvent a patru clase primare, a cunoscut îndeaproape toate nelegiuirile perioadei comuniste, a îndeplinit diferite funcţii în primăria satului natal. Este o persoană evlavioasă, reproduce cu exactitate, deşi este la o vârstă destul de înaintată, 82 de ani, fragmente din piesa de teatru „Piatra din casă” de Vasile Alecsandri, pe care le reţine încă din perioada şcolii primare.

Etichete:

4 comentarii la acestă însemnare

  1. La cele scrise in articolul despre fam. Paladuta vs Stefan, de catre d-nul prof.Teodor Epure, as dori sa amintesc si de un alt Paladuta si anume Filip Stefan zis mos Filuta Paladuta, nucleul formatiei de fluierasi ai Vorniceniului condus de catre prof.Dionisie Paduret care avea in componenta 104 fluierasi. Sunt mindru ca detin 16 melodii cantate la fluier de mos Filuta Paladuta. Ca un omagiu pentru munca depusa le dedic o poezie:
    Fluierasul
    Fluieras din Vorniceni
    Ce frumos cantai mai ieri,
    Ai fost mandru si maret
    Dirijat de Paduret.

    In catunele rurale,
    In camine culturale,
    Ai facut turnee-n tara
    Cu solisti si cu fanfara.

    Ai cantat fara parale,
    Pe la multe festivale,
    De cinci ori numaru`unu
    Si cantai exact ca unu`.

    Ai cantat mandru si-n fala
    La spectacolul de gala,
    In auzul tuturor
    Cantai”Doina Oilor”

    Cantai „Sarba lu`mos Filuta”
    Si cu gandu`la mandruta,
    La satul tau natal,
    Asezat frumos p`un deal

    La frumoasele Marii
    Si cardu`cu brumarii,
    Urca oile la deal
    P`un hatas de maghiran,

    Si ciobanu`n fruntea lor
    Cantand „Doina Oilor”,
    In urma cainii veneau
    Si de jale ei urlau,

    Fluieras iubit de toti
    Lasa zestre la nepoti,
    Ca sa duca mai departe
    Doine de ciobani lasate.

    Haisuc C- 2008

  2. Ion de Stefan spune:

    Frumos! Nu ar fi bine ca cineva de la voi, chiar C Haisuc (imi place nervul acestui vornicenean), sa vada geanologia acestui Paladuta? Si ca ei cati nu sunt!

  3. Stefan Ovidiu spune:

    Felicitari domnule profesor Epure. Sunt Ovidiu Stefan fiul lui Costica Stefan, amintit in articolul de mai sus. Am citit cu nesat articolul despre numele Stefan si mi-am amintit povestea numelui purtat de familia noastra, spusa de tata, de multe ori de-a lungul copilariei mele. Apoi am continuat sa citesc aproape tot ce apare scris in aceasta pagina de net. Ma bucur si ma mandresc cu locul copilariei mele si nu voi uita niciodata de unde am plecat. Succes pe mai departe.

  4. cristina spune:

    Buna ziua. As dori si eu sa stiu de unde provine numele „Pălăduță”. Dupa casatorie am luat in familia sotului si as dori sa-i cunosc provenienta. Multumesc

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2015 Revista Vorniceneanul.Toate drepturile rezervate.

Revista Vorniceneanul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.