Vorniceneanul

Bine aţi venit!



Meniu

Eşti aici: Prima pagină // Diverse // OGLINDA DE PĂMÂNT

OGLINDA DE PĂMÂNT

EpureTTeodor Epure

 

 

 

  OGLINDA DE PĂMÂNT

     Privesc în pământ ca într-o oglindă,
     Pământ ce în valuri de lumină se scaldă
     Pământ asudat cu aur zgrunțuros
     Luminat de un soare mărinimos.
     Din pământul negru se iscă viață,
     În ochii țărânei soarele se răsfață.
     Acolo îmi văd moșii și strămoșii.
     Acolo îmi viețuiesc strănepoții.
     Ascult glasul pământului răgușit,
     Aflu istoria poporului obosit
     Pământ al meu cu râuri de lumină
     Pământ al vieții mele,pașnică grădină.
     Pământ cu grădină nevinovată
     Plângi amar după niște stropi de apă.
     Oamenii privesc cerul de nu plouă,
     Se mulțumesc doar cu puțină rouă.
     Ochii-mi fug prin iarba luminată de rouă,
     Aștept peste liniștea mea să plouă,
     Norii se duc nu scutură ploaia din coame,
     Grădinile aruncă bolnavele poame.
     Grâul,porumbul,cartoful s-au născut,
     Din acest pământ tezaur scump și sfânt
     Care le sprijină făcându-le rând pe rând
     Să-ncolțească și să trăiască rodind.
     Dacă n-ar fi pământul cu marea sa taină,
     Nici soarele nu va purta lumină
     Câmpia verde nu mai miroase a pâine,
     Oceanele se vor limpezi fără spume.
    Din pământul mănos daco-român,s-au născut,
    Ape ,sate,orașe,stânci toate au crescut
    Din a lui țărână curg râuri de grâu
    O,pământ românesc ești un hronic viu.

 

Etichete:

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2015 Revista Vorniceneanul.Toate drepturile rezervate.

Revista Vorniceneanul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.