Vorniceneanul

Bine aţi venit!



Meniu

Eşti aici: Prima pagină // Fapte din trecut // OBICEURI DE NUNTĂ SAU CUM SE PORNEŞTE ÎN VIAŢA DE FAMILIE LA VORNICENI

OBICEURI DE NUNTĂ SAU CUM SE PORNEŞTE ÎN VIAŢA DE FAMILIE LA VORNICENI

OBICEURI DE NUNTĂ SAU CUM SE PORNEŞTE ÎN VIAŢA DE FAMILIE LA VORNICENI
Autor, Mitică (Dumitru) CHIRILĂ

Dacă e Postul Sfintelor Paşte, şi trebuie să ne abţinem de la petreceri, nunţi şi altele, voi încerca să prezint un scurt comentariu despre obiceiuri şi tradiţie determinate de uniunea a doi tineri, căsătoria. Sunt fapte cunoscute de mine, participând la astfel de evenimente din viaţa sătenilor mei – rude, prieteni, vecini, cunoştinţe apropiate etc.

Având în vedere că timpul nu iartă pe nimeni si nimic, obiceiurile de nuntă la Vorniceni au fost şi ele supuse acestor legi obiective, fiind afectate de tavălugul modernismului şi al globalizării, în aşa fel, încât astăzi acestea puţin mai păstrează din ceea ce se întâmpla cândva, mai ales, pe vremea bunicilor şi părinţilor noştri.

Cei care au cunoscut şi au participat la aceste obiceiuri ar face bine să le aştearnă în pagini scrise, pentru a trezi în sufletul genaraţiilor prezente şi viitoare acele valori de altădată, ce au ţinut de vatra satului Vorniceni. Nunta la Vorniceni are trăsăsturi generale, dar de la caz la caz are ceva deosebit, ceva aparte. De aceea cred că apelul meu este justificat!

Cu dragostea pe care v-o port, consăteni ai mei, am să mă întorc în timp şi voi relata ceea ce ştiu despre cum se făcea nunta la Vorniceni:

Tinerii care s-au cunoscut şi au avut o prietenie frumoasă hotărăsc să-şi lege destinele prin căsnicie. Aceşti tineri, independent unul de altul, aduc la cunoştinţă parinţilor logodna, când baiatul cere parinţilor fetei mâna acesteia. Aşa se face că la casa fetei, într-o zi de sărbatoare vin parinţii flăcăului cu rudele cele mai apropiate. Aici se discută şi se pun la cale problemele de viitor ale celor doi tineri, cum ar fi: unde vor locui şi cu cine, ce bunuri vor primi de la părinţi (vite, pământ), fata ce zestre are (plapume, perne, cusături, macaturi). In cadrul acestor discuţii se stabilesc data nunţii şi cine le vor fi naşii. Obiceiul spune ca tatăl baiatului trebuie să găsescă naşii. Aceştia trebuie să fie oameni gospodari şi bine vazuţi în sat. Toate aceste discuţii sunt însoţite de voi bună, de glume, se cinsteşte câte un paharel de vin sau de ţuică şi se servesc prăjituri făcute de viitoarea mireasă.

Dupa ce s-a înfăptuit logodna şi toti sunt de accord ca cei doi tineri să se căsătorească, viitorul mire cumpără verghetele şi, apoi, tot ceea ce este necesar pentru momentul când va avea loc nunta. In săptămâna dinaintea nunţii se stabileşte câte o persoană anume din partea celor doi cuscri (socrii mari) ce vor chema nuntaşii. Ei merg pe la casele sătenilor pe care-i poftesc la nuntă cinstindu-i cu rachiu si spundându-le şi (locul) casa gospodarului unde va avea loc nunta (petrecerea). Tot în acea săptămână tinerii merg la primărie unde are loc cununia civilă. Un lucru nelipsit de importanţă e atunci când cei doi merg la biserică unde primesc binecuvantarea preotului de a-şi uni destinele.

In sâmbata nunţii se pregătesc darurile sau plocoanele pentru mire de către mireasă (camaşa, costum, pantofi) şi pentru mireasa de către mire (pantofi, rochie, batic). Plocoanele, cînd sunt înmânate, sunt însoţite şi de anumite lucruri (figurine) ce stârnea râsul cum ar fi un morcov cu doi cartofi sau o coada de vacă cu tot cu păr.

Primul vornicel (cavaler de onoare din rândul rudelor, prietenilor mirelui) duce darurile la mireasă şi tot el primeşte darurile de la ea pentru mire.

La casa mierelui este forfotă mare pentru că, dupa ce primeşte darurile, acesta trebuie să fie bărbierit.
El se aşeză pe un scaun în faţa unei oglinzi ţinută de două druşte (vornicese, fete de onoare din rândul rudelor, prietenelor mirelui). Vornicelul de onoare simulează bărbieritul mirelui, iar tinerii adunaţi în jurul lui fac glume pe seama acestuia; un alt vornicel aduce o sapă sau o cociorbă să-le dea o mână de ajutor la bărbierit.

Dupa terminarea acestui ritual cavalerul de onoare îl spală şi-l parfumează cu parfum din cel mai bun trimis de mireasă. Mirele cinsteşte vorniceii şi druştele.

La casa miresei, în aceeaşi seară de sâmăbătă se pregătesc de către druşte batiste şi fleoncuri cu beteală pentru a fi puse în piept în ziua nunţii invitaţilor tineri, flăcăi şi fete, când mirele va vini să ia miereasa pentru a merge la cununia religioasă.

Duminica dimineaţă, la casa mirelui se prezintă muzicanţii care sunt arvoniţi cu cateva luni înainte şi obligaţi să fie prezenţi şi sţmbăta seara, la bărbieritul mirelui. La unele case mai mari aceştia însoţeau pe cei desemnaţi de invita la nuntă (chematul cu muzică). Aceştia sunt primii care dau vestea sătenilor ca nunta a început. Aici se adună vorniceii şi druştele, unde se dansează şi se cântă până în jurul prânzului, după care merg cu toţii la casa naşilor unde sunt primiţi cu băutură şi prăjituri.

De aici, naşa (nuna) şi tot alaiul merg acasă la mireasă pentru a o găti, se pune voalul şi coroniţa, în timp ce tinerii dansează şi chiuie de bucurie. După ce mireasa a fost gatită, nuna (naşa) pleacă la casa ei, şi rămâne aici, până îi sosec toţi invitaţii. In acest timp, în curtea casei nunilor mari se cântă şi se dansează, se bea vin şi ţuică şi se servesc prajituri.

De aici, merg la casa mirelui unde sunt aşteptaţi pentru a merge împreună la mireasa. La ieşire din casa parintească, mirele cere iertare parinţilor, după obicei. Însoţit de două druşti şi nunii cei mari, în faţa alaiului ce porneşte spre mireasă se afla vornicelul şi druşca de onoare ce duc lumânările, care sunt împodobite cu cele mai frumoase flori şi legate între ele cu o panglică albă. Pe drum tinerii creează atmosfera de veselie prin chiote şi strigături.

Odată ajunşi la poarta casei miresei, tinerii adunaţi, din partea ei, nu dau voie mirelui să între în curte până nu plătesc vulpea, ce constă în băutură şi bani. Poarta se deschide şi mireasa îl aşteaptă în pragul casei cu o cană de sticlă cu apa şi busuioc, care, apoi, udă în semnul crucii în calea mirelui. Se spune că, prin acest gest de invocare (ritual), tinerii vor avea o casnicie curată. Drept recunoştinţă, mirele pune bani în cana miresei, iar mireasa îi pune în piept o floare.
În acest timp, druştele miresei pun în piept vorniceilor, din partea mirelui, batiste însoţite cu feloncuri şi beteală, iar la druşte, doar, feloncuri cu betelă. După aceste fapte de socializare şi preţuire, vorniceii trec la jucatul zestrei miresei. Pe ritmul muzicii, ei scot din casă zestrea: plapume, covoare, macaturi, perne, tablouri şi alte bunuri, toate fiind dansate şi arătate mulţimii care asistă. Zestrea este încarcată într-o caruţă sau, poate, două-trei, trase de cei mai frumoşi cai împodobiţi cu canafuri şi flori. Zestrea este dusă la casa mirelui. La ieşirea din casa, mireasa cere, şi ea, iertare parinţilor, iar când iese din ogradă, mama acesteia îi rupe colacul deasupra capului, pe care-l aruncă în semn de cruce, în patru părţi.

Pe drumul către biserică, mireasa nu are voie să privească în urmă. Ea este însoţită (ţinând-o de braţe) de doi vornicei, iar mirele de doua druşte. În faţa lor merg naşii şi tinerii ce duc lumânările de cununie. Până să ajungă la biserică, copiii din sat udă (stropesc cu apă) în calea mirelui şi a miresei, ca gest al îndemnului pentru o familie fericită şi cu bunăstare. Aceştia sunt răsplătiţi, de către mire, cu bani aruncaţi în cănile în care a fost apa ce s-a aruncat înaintea viitoare familii.

Ajunşi la biserică preotul îi aşteaptă în faţa altarului, pe naşi şi pe miri, pentru a începe slujba de cununie. Odată finalizată, preotul le dă căteva poveţe pentru viaţa în doi.

De la biserică toata lumea merge la casa mirelui unde are loc petrecerea. Aici nuntaşii sunt invitaţi la mese, care sunt aşezate într-un spaţiu amenajat special (cortină) îmbracat cu cele mai frumose covoare tărăneşti (pe timp friguros petrecerea are loc în casele mirelui). Nuntaşii petrec până în zorii celei de a doua zi când se fură mireasa de către apropiaţii mirelui si care cer mirelui răscumpărarea. După ce plateşte cu bani şi băutură, mirele primeşte mireasa.

Dupa acest ritual, participanţii la nuntă ajută tinerii căsătoriţi cu diverse sume de bani şi alte bunuri, toată aceastea întâmplându-se conform unui frumos obicei: darea darurilor. Mirele şi mireasa mulţumesc nuntaşilor pentru darurile oferite. Nunta continuă. Între timp, nuntaşii mai merg pe la casele lor să-şi resolve problemele gospodăreşti şi, apoi, revin la acel obicei numit cale intoarsă.

In acel moment, naşa trece la dezgătitul miresei: ridicarea coroniţei şi a voalului, iar buchetul de flori al miresei este aruncat în spate. Fata care-l prinde se zice că se va căsători în acel an. Naşa acoperă capul miresei cu un batic, ce simbolizează intrarea ei în rândul nevestelor. Mirele primeşte din partea naşului o pălărie, ce simbolizează intrarea lui în rândul gospodarilor din sat.

Luni seara tinerii căsătoriţi, împreună cu cei apropiaţi, conduc naşii la casa lor mulţumindu-le pentru onoarea făcută.

In prima duminică de după nuntă, tinerii căsătoriţi duc la biserică lumânările rămase nearse şi li-se citeşte molifta.

Aşa porneau în viaţa tinerii ce îşi uneau destinele alături de cei dragi din vatra satului.
Aşa am pornit şi eu şi mulţumesc lui Dumnezeu că am ajuns să am ocazia a povesti tinerilor noştri cum a fost!

N.R. (Vocabular):
ZÉSTRE s.f. 1. Avere (mobilă sau imobilă) care se dă unei fete când se mărită.
MACÁT, macaturi, s.n. Cuvertură de lână, de bumbac etc. (cu desene); scoarță sau covor care se pune pe pereți. – Din tc. makat.
VORNICÉL, vornicei, s.m. Flăcău însărcinat cu poftirea și cinstirea oaspeților la nunțile țărănești, cu conducerea alaiului nunții, cu anunțarea darurilor și cu rostirea orației de nuntă;
DRÚȘCĂ, druște, s.f. (Reg.) Fată care însoțește mireasa la cununie și care are anumite atribuții la ceremonia nunții. – Din ucr. družka.
FLEONC, fleoncuri s.n.,Fondiţă din mătase ce se agaţă pe reverul haine ca element decorativ pentru a distinge pe nuntaşi de ceilalţi;
MOLÍFTĂ (molífte), s.f. – Slujbă, serviciu religios celebrată în afara slujbelor obișnuite.

Etichete:

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2015 Revista Vorniceneanul.Toate drepturile rezervate.

Revista Vorniceneanul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.