Vorniceneanul

Bine aţi venit!



Meniu

Eşti aici: Prima pagină // Diverse // Mediul şi sănătatea. Nitraţii din apa potabilă ca element de risc cu impact asupra stării de sănătate

Mediul şi sănătatea. Nitraţii din apa potabilă ca element de risc cu impact asupra stării de sănătate

Text preluat integral din volumul în pregătire ,,Mediul şi Sănătatea”, autor Nicolae – Virgil Sandu

 

Nitraţii din apa potabilă ca element de risc cu impact asupra stării de sănătate

Botoşani, Martie 1988

 

            După cum este binecunoscut, condiţiile legate de calitatea vieţii şi implicit, ale stării de sănătate a populaţiei sunt în strânsă corelaţie şi cu factorii mediului ambiant, iar unul dintre aceşti factori constituient esenţial al materiei vii şi cu un important rol sanogen, îl reprezintă apa.

            În acest context, putem aprecia că măsurile interprinse pentru supravegherea sanitară a factorilor de mediu, inclusiv şi mai ales a calităţii apei, sunt în deplin consens cu obiectivele noului concept privind medicina omului sănătos şi că aceste măsuri pot constitui o importantă premisă în acţiunile de optimizare şi linie sanitară a mediului ambiant.

            Pornind de la aceste aprecieri şi având în vedere multitudinea şi complexitatea elementelor de risc existente în mediul ambiant, a căror nocivitate este pusă în evidenţă tot mai pregnant în ultima vreme, atenţia noastră a fost orintată şi asupra problemei ce o constituie prezenţa nitraţilor în apa potabilă, ca element de risc cu impact asupra sănătăţii pentru toate vârstele şi în special pentru copiii 0-1 an.

            Considerentele de la care am pornit în abordarea acestei teme, în legătură cu prezenţa nitraţilor în apă au fost următoarele:

-că datorită potenţialului nociv pe care îl prezintă, nitraţii au fost incluşi în categoria substanţelor toxice din apa potabilă (deocamdată au fost stabilite doar 11 asemenea substanţe). Conform Stasului 1342-84, în ţara noastră, limita sanitară maximă admisă pentru nitraţi în apa potabilă este de 45 mg/litru (în comunitatea Europeană, limita este de 50 mg/litru);

-că din totalul populaţiei judeţului Botoşani, care este de peste 450.000 de locuitori, aproape 70% reprezintă ponderea populaţiei din mediul rural. Din totalul acesteia, cca 93% se aprovizionează cu apă prin intermediul instalaţiilor individuale (al fântânilor), iar restul de 7 % beneficiază de aportul sistemelor centrale;

-că aşa după cum cunoaştem prin specificul condiţiilor de sanitaţie a surselor şi instalaţiilor de apă din mediul rural, prezenţa nitraţilor peste limita sanitară admisă este evidenţiată în ultimii ani la majoritatea fântânilor, frecvenţa depăşirilor normei sanitare a concentraţiilor de nitraţi din sursele de apă investigate a fost în ultimii 5 ani, între 40-65%;

-că pentru punerea în evidenţă a nitraţilor, ca indicatori uzuali pentru aprecierea calităţii apei potabile, determinările se fac fără să necesite dotări speciale sau manopere laborioase;

-că prezenţa nitraţilor în apă, devenită o problemă de strictă actualitate şi pe plan mondial, reflectă poate, în cel mai înalt grad situaţia poluării organice şi cu fertilizante de sinteză pe bază de azot a surselor de apă. Că în această problemă mai mult decât în alte direcţii, prin intervenţiile prompte şi competente ale organelor sanitare se pot obţine rezultatele dorite sau cel puţin în sensul ameliorării calităţilor acestui important factor de mediu care este APA.

     Desigur că, în afară de cele enumerate mai sus, am avut în vedere şi alte considerente cum ar fi nivelul de sanitaţie al surselor şi instalaţiilor de apă din mediul rural, evoluţia morbidităţii neinfecţioase legată de consumul de apă etc. Pe lângă indicatorii uzuali (microbiologici, fizico-chimici etc.) pe baza cărora se caracterizează o apă potabilă prin care se numără şi nitraţii, investigaţiile noastre de laborator au cuprins şi unele elemente cu potenţial nociv deosebit, elemente care de cele mai multe ori prin prezenţa lor simultană în apă îşi conjugă şi potenţează efectul lor nociv. Aşa, de exemplu, sunt subtanţele pesticide organoclorurate (greu biodegradabile şi cu efect cumulativ, comparabile de către unii autori chiar cu încărcăturile radioactive), substanţe care în contact cu clorul din apă, în cazul dezinfecţiei apei, duc la formarea unor compuşi numiţi trihalometani care sunt extrem de cancerigeni apoi la identificarea unor metale grele etc.

     Studiul nostru, referitor la prezenţa nitraţilor în apă, cuprinde o perioadă de 10 ani (1978-1987), cu care ocazie au fost investigate peste 2850 de fântâni, o medie anuală de 285 asemenea instalaţii. Aşa după cum rezultă din investigaţiile respective, an de an concentraţiile de nitraţi din apă au sporit continuu, dacă în anul 1978 se înregistra o depăşire a normei sanitare la 27,6% din probe, în anul 1987 depăşirile au ajuns la 65% din probe, frecvenţa medie a acestor depăşiri a fost de peste 42%. Valorile medii ale concentraţiilor de nitraţi au depăşit norma sanitară pe parcursul a 9 ani din cei 10 cercetaţi, pe ultimii 2 ani valorile medii au fost de aproape 3 ori mai mari decât limita admisă, iar valorile maxime înregistrate au ajuns să fie chiar de peste 20 de ori mai mari faţă de normă (între 820-1036 mg/litru).

     Semnificative în acest sens sunt şi câteva date de comparaţie între rural şi urban. De pildă, în anii 1986-1987 au fost investigate în total 803 fântâni în rural şi 306 în urban şi s-a observat că încărcăturile medii de nitraţi au depăşit norma sanitară admisă şi într-un caz şi în celălalt, însă în timp ce în urban mediile au fost de 54 şi respectiv 59 de mg/litru, în rural acestea au fost de 127 şi respectiv 144 mg/litru. Şi în cazul valorilor maxime proporţia între urban şi rural s-a păstrat aproape aceeaşi pentru anii 1986-1987 (acestea au fost de 492 şi respectiv 392 mg/litru pentru urban şi de1037 şi respectiv 820 mg/litru pentru rural).

     O situaţie similară în privinţa concentraţiilor de nitraţi rezultă şi din comparaţia datelor de mai sus cu cele obţinute din investigarea sistemelor centrale de apă din mediul rural. Comparaţiile făcute pe baza datelor de laborator, coroborate cu observaţiile şi constatările din teren, duc la concluzia că poluarea cu nitraţi afectează toate sursele de apă, cu deosebire că în cazul fântânilor din mediul urban şi în cel al surselor din cadrul sistemelor centrale din rural fenomenul se produce într-un ritm şi o amploare mult mai redus, în condiţii obişnuite; că acest fenomen este în strânsă legătură cu nivelul de sanitaţie în general mai acceptabil în mediul urban şi mai ales cu asigurarea perimetrelor de protecţie sanitară la sistemele centrale, în cazul cărora supravegherea este mult mai facilă, adică cu o situaţie aflată oarecum sub control.

     Printre principalele cauze care determină sau favorizează creşterea şi întreţinerea concentraţiilor de nitraţi din apă peste limita admisă ar fi:

-nerespectarea condiţiilor de depozitare şi utilizare raţională şi nepoluantă a fertilizantelor de sinteză pe bază de azot şi a celor naturale bogate în materie organiză;
-perpetuarea comportamentului neigienic în colectarea şi îndepărtarea reziduurilor zootehnice şi fecalo-menajere intra şi perivilan;
-volumul şi frecvenţa precipitaţiilor (abundenţa sau absenţa acestora, sezonalitate etc.);
-caracteristicile tehnice şi sanitar- topografice, inclusiv de protecţie sanitară a surselor şi instalaţiilor de apă respective.

     Legat de ultimul aspect, ar fi de menţionat că majoritatea instalaţiilor individuale nu îndeplinesc toate condiţiile prevăzute prin normele de ingienă, atât în privinţa construcţiei, amenajării şi exploatării lor, cât şi/sau mai ales a condiţiilor de calitate şi de debit ale apei captate. În majoritatea cazurilor se captează apă din stratul de mică adâncime, de până la 8-10 metri. Astfel, din totalul de 803 fântâni, din mediul rural investigate în anii 1986-1987, peste 40% se captează apă din stratul de până la 6 metri adâncime, în 38% între 6-10 metri şi doar în 22% cu o adâncime de peste 10 metri până la stratul de apă captat. Aceste procente se regăsesc şi în totalul celor cca 33.000 de fântâni existente în judeţ, din evidenţa organelor sanitare teritoriale.

     Nocivitatea nitraţilor di apa potabilă se manifestă prin acţiuni imediate sau în timp, cu efecte acute şi cronice multiple pentru organismul uman. Intoxicaţia acută cu nitraţi (în cazul cel mai „fericit”), ca o consecinţă imediată a prezenţei acestora în apă, este întâlnită frecvent, aproape în exclusivitate, la copii mici din primele 3-4 luni de viaţă (în peste 90% din cazuri), care sunt alimentaţi artificial. Pentru ca efectul toxic să se producă este necesară reducerea nitraţilor în nitriţi, transformare ce se realizează la nivelul tubului digestiv prin flora microbiană în general şi prin enterobacteriacee în  special. De exemplu, procesul de transformare a nitraţilor în nitriţi prin intermediul florei coliforme se poate face în maximum 3 ore de la ingerare. De asemenea, transformarea nitraţilor în nitriţi se produce şi prin fierbere la prepararea hranei etc. Tulburările digestive şi chiar respiratorii, datorită fie şi numai prezenţei unei flore microbiene banale, poate favoriza sau exacerba intoxicaţia prin intensificarea acţiunii germenilor reducători. Iată deci, că încărcăturile microbiene din apă au implicaţii nu numai în patologia infecţioasă de natură hidrică (ca un important factor epidemogen), ci în acest caz, şi în potenţarea efectelor nocive ale nitraţilor în apă.

     Apariţia intoxicaţiei acute cu nitraţi (a methemoglobinemiei) este determinată şi de o serie întreagă de alţi factori (mai degrabă „favorizanţi”) printre care sunt de reţinut unele particularităţi morfo-funcţionale ale copilului mic, cum ar fi :

-prezenţa hemoglobinei fetale în cantitate crescută, aceasta fiind mult mai receptivă la oxidarea nitraţilor decât hemoglobina adultului;
-cantitatea redusă de sânge a sugarului (de numai 0,4 litri);
-cantitatea mare de apă necesară fiziologic pentru sugar, comparativ cu masa sa corporală (de 12 ori mai mare decât pentru adulţi);
-incompleta dezvoltare a sistemelor enzimatice reducătoare, capabile să convertească methemoglobina pe măsura formării în organismul copilului;
-aciditatea scăzută a sucului gastric, factor care permite ascensiunea florei microbiene în etajul superior al tubului digestiv etc.

     Intoxicaţia acută cu nitraţi se caracterizează prin apariţia unei cianoze, de unde şi denumirea de cinoză infantilă. Această cianoză interesează orificiul bucal, limba, mucoasa jugală, apoi întreg tegumentul. Alterarea stării generale se traduce prin dispnee marcată, trahicardie, cefalee, agitaţie. Formele clinice sunt în raport cu conţinutul de methemoglobină al sângelui, care în concentraţie de peste 60% poate duce la deces.

     Aportul continuu de nitraşi din apă şi nu mai puţin şi din unele produse alimentare duce şi la apariţia intoxicaţiei cronice, care este incomparabil mai extinsă decât intoxicaţia acută. Datorită însă unei simptomatologii insidioase şi cu o posibilă asociere de alte afecţiuni neprecizate, de obicei trece neobservată şi acest fapt îi conferă o gravitate mult mai mare decât în cazul intoxicaţiei acute. Intoxicaţia cronică la copii se manifestă printr-o scădere progresivă a rezistenţei organismului mai ales faţă de agresorii biologici (în cazul bolilor infecţioase, a unor afecţiuni respiratorii chiar banale etc.), precum şi printr-o rămânere în urmă în dezvoltarea fizică, ponderală etc. Autori de marcă susţin că nitraţii au şi un efect inhibant asupra captării iodului la nivelul tiroidei, ceea ce, în condiţiile unei carenţe de iod din apă şi din alimente, aceştia pot să constituie un important factor favorizant în menţinerea unei morbidităţi crescute şi prin distrofia endemică tireopată (DET). În fine, un risc deosebit pe care îl incubă prezenţa nitraţilor în apă constă în posibilitatea formării în organism, printr-o serie de procese complexe, a nitrozaminelor, substanţe cu un mare potenţial cancerigen, teratogen şi chiar mutagen. O succintă trecere în revistă a evoluţiei morbidităţii prin intoxicaţii acute cu nitraţi, cu referire în exclusivitate la copiii 0-1 an, din mediul rural unde sunt înregistrate majoritatea acestor intoxicaţii (cu precizarea că acestea se referă numai la cazurile grave internate de urgenţă, cu diagnosticare certă), evidenţiază faptul că deşi concentraţiile de nitraţi din apa potabilă au crescut considerabil an de an, incidenţa intoxicaţiilor acute cu nitraţi nu a înregistrat aceeaşi curbă a morbidităţii, având o evoluţie descrescătoare, cum ar fi de la 113,5%000 în anul 1981 la 75,2%000 în anul 1987 (perioadă pt. care deţinem date). O explicaţie pentru acest fenomen poate fi atribuită situaţiilor când intoxicaţia nu este diagnosticată, din cauza unei insuficiente pregătiri a personalului sanitar din reţeaua de bază, dar şi din teama de a nu fi sancţionaţi pentru lipsa de supraveghere medicală şi a condiţiilor din teritoriu. La aceasta se mai poate adăuga lipsa mijloacelor de investigare şi diagnosticare în secţiile şi spitalele de pediatrie ca şi lipsa reglementărilor privind înregistrarea şi raportarea obligatorie a tuturor cazurilor de intoxicaţii acute cu nitraţi.

     Din analiza morbidităţii prin intoxicaţii acute cu nitraţi din mediul rural comparativ cu cea similară din mediul urban, mai rezultă că incidenţa morbidităţii în cauză este în raport direct proporţional cu numărul populaţiei care se aprovizionează cu apă prin intermediul fântânilor. Astfel, dacă pentru mediul rural, unde peste 93% din populaţie se aprovizionează cu apă din fântâni, valoarea medie multianuală a indicelui de morbiditate (pentru perioada luată în studiu), a fost de peste 90% 000, pentru municipiul Botoşani, de exemplu (localitatea urbană cea mai reprezentativă din judeţ), unde cca 8% din populaţie se aprovizionează cu apă din fântâni, acest indice a fost la 10%000, adică un raport de 9:1, lucru ce vine să ne demonstreze despre avantajele alimentărilor cu apă prin sistemele centrale.

     Din acest sumar tablou al implicaţiilor igienico-sanitare determinate de prezenţa nitraţilor în apa potabilă, rezultă că acest fenomen are un impact destul de sever în asigurarea stării de sănătate a populaţiei de toate vârstele. Cunoscând şi evaluând corect riscurile generate de prezenţa nitraţilor în apa potabilă, care adaugă altor numeroase elemente de risc din mediul ambiant, putem să ne aducem contribuţia cuvenită la asigurarea stării de sănătate a populaţiei şi, implicit, la îmbunătăşirea indicatorilor demografici.

 

Bibliografie:
-Mănescu S. şi colaboratorii, Igiena Mediului, Ed. Med., Buc. 1981;
-Mănescu S. şi colaboratorii, Tratat de Igienă, vol. I, Ed. Med., 1984.

Etichete:

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2015 Revista Vorniceneanul.Toate drepturile rezervate.

Revista Vorniceneanul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.