Vorniceneanul

Bine aţi venit!



Meniu

Eşti aici: Prima pagină // Diverse // … Limba română m-a născut poet

… Limba română m-a născut poet

***
Mama voia să fiu crîng de visare,
Prin care ceru-alunecă, încet.
Dar într-o noapte—nostimă-ntîmplare—
Limba română m-a născut poet.

Tata visa sub ierbi în legănare
Să-i pot cosi tăcerea din brădet,

Dar, lăcrimînd, legitimă mirare,
Limba română m-a născut poet.

De-aceea-i sărut mîna și îi zic:
„Turlă a mea, alunecînd din soare,
Fără de tine n-aș fi fost nici boare,
Nici plop pe deal, nici clopot, nici nimic.”

Inscripție pe catedrala de aur a limbii române

Nu se putea să nu provenim dintr-un neam infinit, izvodit din lacrima strămoșilor daco-romani și ctitorit în imensa Columnă a lui Traian.
Toate drumurile duc la Roma și pornesc de acolo, ” noi de la Rîm ne tragem” și voim spovada unei zodii să ne spună spre care din tării ne vrem tărîm.
Aici ajunși, vom scrie că limba noastră e doina ce doinește în izvor și-această glăsuire este limba unui popor ce-a izvodit din dor.
Sîntem și scriem: limba română și ne închipuim deodată că ea ar face parte din poporul român.
Dacii unei patrii, care nu era decît Dacia lor liberă, porneau la luptă cu năvălitorii, purtînd pe buze, ca niște boabe miraculoase, cuvintele sacre ale limbii materne.
Noi vom fi rămas de-a pururi să fim în limba română ca-ntr-o „acasă” a noastră, unde oricine își poate avea chilia sa de duh.
Iubiți-vă copiii în limba română, dați-le în dar cuvintele limbii strămoșilor voștri și nu socotiți fără vreo trebuință acest unic , de fapt, adevăr.
Sărutați-vă în limba română, să puteți auzi în danțul sărutului vostru neprihănit clinchetul dulce și fără sfîrșit al cuvintelor limbii române.
Eu te sărut în limba română, tu mă săruți în limba română și mînă-n mînă, unul lîngă altul, nedespărțiți în veci, sîntem veghetorii fideli la dulcele fagur de privighetoare al limbii române.

Etichete:

1 comentariu la acestă însemnare

  1. Distinse Poet [născut, precum ziceți, nu făcut] îmi iau îngăduința și, poate, nepermisa …permisie, de a vă sugera să perseverați liric. În fond, puținică poezie – după uciderea [în „epizod” alcoolic] a nevestei și a… nemului ei de bandiți! [sic!] bunăoară, nu strică. Pupatul în… L. … româna e, pentru mine, oarecum confuz și, precum zicea Arghezi, plin de sugestii. Încât, sus-zisul sărutat, anapoda, în fagurele privighetorii [ăsta ce mama dracului o mai fi fiind?] mi se pare, de-a dreptul suspect. În egală măsură, respectuos vă atrag luarea aminte că „…danțul sărutului …neprihănit…” constituie o veritabilă „contradictio in adjecto” întrucât sărutul în danț e, precum se zice și la Sfânta Scriptură, [ Salomeea și Capul Sf. Ioan] erotic iar nu neprihănit. Stăruitor vă rog să iertați, în totul, rătăcirii mele! Nădăjduind într-o frățească, împreună citire, nu vă înstrăinați de Blaise Pascal, Voltaire, Rablaise, Michelangello Buonaroti, Leonardo, [Sonetul mâncatului cumpătat; în „Sonetul italian în Evul Mediu și Renaștere trad. C.D.Zeletin],], Francoisse Villon, Giovanni di Giovanni – Il Burchiello [Lighenașul] în trad. Tudor George – AHOE – amic comun D. Bărbulescu, Blaga, M.Ursachi [omul din Tecuci care a avut un motor dar nu i-a folosit la nimic] Șerban Foarță [vezi Tratatul de Pisicologie…] etc., ejusdem farinae. După astfel de lecturi obligatorii, spontaneitataea și zburdălnicia șăgalnice se vor estompa. Nădăjduind că n-am ucis un talent în „fașe” sunt mângâiat în așteptări delicat suave de feciorelnică poezie. P.S. Cred că le omori pe gagici cu… papagalul! A bon ettendeur, salut! ,

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2015 Revista Vorniceneanul.Toate drepturile rezervate.

Revista Vorniceneanul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.