Vorniceneanul

Bine aţi venit!



Meniu

Eşti aici: Prima pagină // Diverse // GLASU-MI SPUNE

GLASU-MI SPUNE

Poem de Teodor Epure

GLASU-MI SPUNE

Sunt bărbătul cu zâmbet de trandafir,
Îmbrăcat în haine ,de zefir,
Sunt o creangă de vișin înflorit,
Sunt bob de argint din stupul ceruit.
Sunt salcâmul cu flori pline de nectar,
Pentru acei ochi frumoși de cleștar,
Care-mi zâmbesc în zi de sărbătoare
Și mă scaldă în lumini de mare.
Sunt o frunză cu un bob de rouă
Și -am drept la o clipă de viață nouă,
Când în jur e numai veselie,
Și timpul se măsoară-n hărnicie.
Sunt frate cu aripa cerului,
Simt cum bate inima pământului,
De nu mă credeți , veniți lângă mine,
S-auziți clopotul limbii române.
Dacă încearcă cineva să-mi spună,
Care e originea mea străbună ,
Din pământ vechi românesc sunt clădit,
Ș-aici mâinele mi le-am bătătorit.
Țin respirația -n străfundul pieptului
Sper împlinirea neîmplinitului,,
Cred în ziua mai bună de mâine,
Dacă sorb cuvinte noi dintr-o pâlnie.

Etichete:

1 comentariu la acestă însemnare

  1. Foarte frumoase versuri!Vă mulţumim şi mai aşteptăm şi altele.Multă sănătate şi inspiraţie !

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2015 Revista Vorniceneanul.Toate drepturile rezervate.

Revista Vorniceneanul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.