La sfârșitul lui ,,brumar” al anului 2009, când văzduhul face eforturi de a ne prevesti că se apropie iarna, timp propice pentru șezători, taifasuri și reactivarea tradițiilor și obiceiurilor de iarnă, momente pentru a susține un act de cultură, apare Revista ,,Vorniceneanul”. Altă denumire, cred că nici n-ar fi fost potrivită!

,,Vorniceneanul” apare pentru a răspunde inițiativelor intelectualilor vorniceneni, pentru a fructifica valorile culturale și spirituale ale existenței din această localitate rurală.
Acțiunea este determintă de respectul acestora față de locul unde s-au născut, crescut și învățat, față de concetățenii lor, în mijlocul cărora au trăit și s-au format.

Revista își propune umătoarele obiective:

- orientarea intelectualilor satului către viața de zi cu zi a locuitorilor, mergând după îndemnul din spusele, de acum un veac, ale poetului Alexandru Vlahuță ,,Se petrec atâtea drame palpitante sub ochii noștri, e așa de plină de interes și așa de puțină exploatată viața…”.

- descoperirea, cunoașterea și popularizarea unor familii, personalități, fii ai satului Vorniceni, care de-a lungul istoriei comunității s-au remarcat prin faptele lor și au contribuit la dezvoltarea economică, socială, spirituală a localității, au fost alături de efortul națiunii române pentru propășirea ei, căci pe bună dreptate ajungem la vorba lui Iorga: „Eşti tu însuţi prin ceea ce pǎstrezi din sufletul celor pe care i-ai cunoscut”.

- descoperirea, promovarea și conservarea valorilor culturale tradiționale, a obiceiurilor și artei populare. Prin acesta se va recunoaşte, totodatǎ, un adevǎr a valorilor spirituale și materiale ale acestor locuri, existența omului pe meleagurile Vornicenilor, fiind semnalată cu aproape 5000 de ani în urmă (dovadă, descoperirile arheologice de la Lutărie, Valea Ibănesei – cultura Cucuteni).

În concluzie, prin „Vorniceneanul” dorim să dăm sens vieții satului, să ne apropiem de oamenii săi, să rămână ceva… , fiindcǎ acelaşi Iorga spunea: „Şi, în viaţǎ, în simţire, în scris, în gând, când te uiţi mai bine, rǎmâne mai ales ce ai dat altora, ce ai lǎsat de la tine, ce ai jertfit”.
 Să ne ajute Dumnezeu!
Prof. Teodor Epure