Vorniceneanul

Bine aţi venit!



Meniu

Eşti aici: Prima pagină // Fii din Vorniceni // FLUIERAŞUL NR. 1 – DE ASTĂZI – AL FOSTEI FORMAŢII DE FLUIERAŞI VORNICENI – SÂRBU IOAN

FLUIERAŞUL NR. 1 – DE ASTĂZI – AL FOSTEI FORMAŢII DE FLUIERAŞI VORNICENI – SÂRBU IOAN

Picture2Nenea Ioan Sârbu este născut pe 28.II.1929 la Vorniceni. Este fiul lui Dumitru şi Catinca. I se mai spune, pe aici, Ion a Măriuţii. Întrebându-l dacă asta-i o poreclă sau ce înseamnă, mi-a răspuns cu zâmbetul pe buze: Asta nu-i de fapt o poreclă, este o modalitate (formulă) de a mă deosebi de mulţi alţii, din sat, cu acelaşi nume şi prenume. De fapt, pe aici, satul fiind foarte mare şi multe familii având acelaşi nume, prenume şi chiar iniţială, se deosebesc prin porecle, diminutive ale prenumelui şi alte formule numai de săteni ştiute.

Insistând, totuşi, de unde i „se trage” acest nume, suplimentar, mi-a povestit aşa. Casa părintească se află undeva pe o coastă de deal, din centru, iar pe coasta cealaltă avea o mătuşă pe care o chema Maria (Măriuţa). Acolo a stat câtva timp nea Ioan şi mama lui. Pe mama lui o striga: – Ce faci Măriuţă, astăzi? Unde mergi Măriuţă… De aici i se trage şi „numele” fluieraşului nostru, nume de împrumut,

A învăţat 4 clase (din alea bune) şi mai târziu a avut „sarcină de partid” să mai facă încă 4 clase gimnaziale, aşa că acum are certificat de 8 clase.

De mic şi apoi ca tânăr a lucrat în agricultură. I-a plăcut, încă de mic, fluierul. Făcea fluier „din stuf”, „din soc”, meşterea fluiere din orice-i cădea în mână. Avea ca meşter pe moşul Andrei Curcă care îi cânta foarte frumos şi-i fermeca auzul, iar nenea Ion „fura” mişcarea degetelor pe fluier, dar „ciulea” şi urechile prinzând „din mers” melodiile. Moşul Andrei îl şi provoca, spunându-i: „Ştii când ai să zici bine?… A treia zi…”. După 3 zile, pe imaş, pe malul iazului, nea Ion îi spunea moşului Andrei: „…Îl ştiu”. Iar moşul zicea: „Ia să văd…” şi într-adevăr cânta foarte bine melodia ascultată cu 3 zile în urmă.

La 25 de ani (1964) i-a venit vremea de însurat. Din căsătorie au venit pe lume 5 copii (3 băieţi şi 2 fete), o parte trăind în sat, alţii „în lume”.

După ce a lucrat ca agricultor, la CAP, a intrat la CFR, lucrând la o trecere de cale ferată, ca supraveghetor, iar mai târziu, la Teleconstrucţia Bacău, lotul Suceava, la Constanţa, în timp ce soţia împreună cu copiii, la Vorniceni, la CAP. Din anul 2001 este pensionar. Timp de 24 de ani a făcut parte din formaţia de fluieraşi, înfiinţată de regretatul profesor Dionisie Pădureţ. Alături de ceilalţi fluieraşi a obţinut valoroase premii la întreceri zonale şi naţionale la Festivalul Naţional Cântarea României. Cunoaşte peste 15 melodii reprezentative ale fostei formaţii instrumentale. Din puţinii membrii ai formaţiei de fluieraşi rămaşi în viaţă, s-ar putea spune că este nr. 1, cântând şi fermecând, cu fluierul, urechile auditorilor melodiile: „Jale oilor”, „Sârba”, „Bătuta”, „Sârba benzii” şi altele. Stând de vorbă cu el şi cu Viorel, mezinul familiei, eşti surprins de verva dorinţei de a face cunoscute melodiile formaţiei de fluieraşi, de a convinge şi pe alţii cât de necesar este refacerea formaţiei cu noi membri, chiar din rândul copiilor. Surprins eşti şi de Viorel, un tânăr deosebit de harnic, deoarece se ocupă de creşterea animalelor (vite, viţei, cai) în propria gospodărie; din când în când a lucrat la construcţii, în Suceava (zugrav, faianţar, bătut tablă, aşezat gresie). Lucrează şi pe mult, şi pe puţin, nu este pretenţios şi toată lumea îl solicită. Mai rar ţi se întâmplă astăzi ca să auzi un tânăr că se poate realiza şi aici, în sat, nu neapărat să muncească în străinătate. Chiar dacă are 32 de ani şi nu-i însurat, sigur calităţile pe care le are va fi o motivaţie destul de consistentă pentru fete şi una din ele să-i devină soţie.

Şi el este captat de melodiile pe care le cântă nea Ion a Măriuţei (tatăl său), având o colecţie serioasă de CD-uri ale formaţiei de fluieraşi Vorniceni. M-am despărţit de familia Sârbu, cu mare părere de rău pentru că, dacă intri în casa lor, cu greu mai ieşi. Îi doresc sănătate, împlinirea dorinţelor şi câte un cântec, la fluier, în fiecare dimineaţă, la cafea sau la un pahar de vin.

Etichete:

2 comentarii la acestă însemnare

  1. eMA spune:

    Am avut cinstea să îl am în casa mea, la o şezătoare înaintea sărbătorilor de iarnă, pentru a ma ajuta la confecţionat căiuţi şi măşti. A fost surprins şi încântat, să mai găsească prieteni la şezătoare, cu plăcinte şi vin fiert, cu interes şi curiozitate pentru obiceiurile bunilor şi străbunilor. Ne-a delectat cu melodii simple şi sensibile ,cum insuşi ne sunt puţinii păstrători ai tradiţiilor neamului. Cu povara anilor în spate, cu palmele bătucite de munca câmpului ne mai pot încă transmite, dacă ne arătăm interesul, din vraja vremilor trecute.
    Sănătate şi dăruiţi copiilor măcar o parte din tainele fluierului.

  2. stelu zaharia spune:

    Si sa mai amintim ca acea formatie de fluierasi a devenit la Tg. mures, laureata a festivalului „Cantarea Romaniei”, unde fara falsa modestie am participat si eu, „prestand” ca sa zic asa la corn.Apoi aceeasi formatie a participat la „Gala laureatilor” la sala polivalenta din Bucuresti, unde a asistat parese si Nea Nicu{eu din pacate nu am putut sa merg acolo}. Da acea formatie era condusa de inegalabilul om de cultura{ parerea mea} care a activat vreodata in Vorniceni si anume regretatul dom. profesor Dionisie Paduret, care stia sa „scoata” si ultima picatura de talent din acesti „tarani”. Daca cineva ar avea vreo inregistrare video, sau macar audio din acele vremuri m-as bucura mult daca le-ar posta undeva , sa se bucure mai multa lume auzindu-le sau vizionand-u-le.Bravo „fluierasilor”.

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2015 Revista Vorniceneanul.Toate drepturile rezervate.

Revista Vorniceneanul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.