Vorniceneanul

Bine aţi venit!



Meniu

Eşti aici: Prima pagină // Fapte din trecut // DIN CARTEA UNUI RAPSOD

DIN CARTEA UNUI RAPSOD

DIN CARTEA UNUI RAPSOD
Autor, prof. Teodor EPURE

Fiu al satului Vorniceni, Alexandru Nechifor a fost o personalitate marcantă a comunei, care a contribuit la formarea culturii româneşti în mediul sătesc.

Dragostea pentru satul etern, pentru sufletul ţăranului român, talentul şi crezul său poetic s-au cristalizat în versuri de o rară sensibilitate, apărute la Editura Agata, în anul 2007, înmănunchiate în volumul „Rapsozi populari din Vorniceni”.

Alexandru Nechifor s-a născut în Vorniceni în anul 1912. A urmat numai patru clase primare. A cunoscut ororile celui de-al doilea război mondial şi prizonieratul în Rusia, care i-au lăsat un gust amar, dar a apreciat omenia fraţilor săi de suferinţă, antrenaţi fără voia lor în acel conflict: „Căci captiv, am fost luat/ Prizonier, în altă ţară/ Suferinţi avui destule/ Căci avui viaţă amară.” Dedicaţie (Mamei mele)

Iată ce mi-a povestit într-o seară de vară, pe prispa casei sale: „Era într-o zi geroasă de ianuarie. Grupa din care făceam parte a primit ordin să pregătească o plută pentru a transporta lemne pe Volga. În timp ce aşezam lemnele, am alunecat şi am căzut în apă. Ortacii mei, care erau de faţă, nemţi, polonezi, cehi, m-au scos din apă şi m-au dus la infirmerie. Am stat acolo câteva zile, fără ca autorităţile să-mi acorde atenţie. Norocul meu a fost că printre ortaci s-a găsit un neamţ care, având oarece cunoştinţe medicale, m-a salvat”.

Satul, pentru rapsod, este „… frumos/ Cum nu-i altul pe sub Soare/ Leagăn el mi-a fost de mic – / Azi e-a vieţii mele floare.”
Era mândru că satul său a dat oameni de valoare: „Doctori, ingineri, studenţi/ Profesori şi profesoare”, de aceea îl iubea, cu o dragoste eternă, recunoscător fiind pentru viaţa pe care a trăit-o aici: „Poate un motiv în plus/ Pentru care îl iubesc/ În trecut şi în prezent/ Mi-a dat pâine să trăiesc”. În finalul poeziei Satul meu îi urează să cunoască veşnicia: „Satul meu frumos ca floarea/ Mii de ani să ne trăieşti/ Şi cu cât va trece vremea,/ Tu mereu să-ntinereşti!”

Anii copilăriei au fixat în memoria sa notele cele mai caracteristice ale vieţii satului. În poezia Iarnă, poetul este îngrozit de apocalipsa unei ninsori totale, „Iarnă grea geroasă foarte/ S-a lăsat peste pământ/ Ninge zi şi ninge noapte/ Vântul-n hornuri fluierând”.

Iarna grea, geroasă, cu nămeţi cât casa şi vântul care şuieră prin hornuri îi obligă pe bătrâni să stea închişi în casă şi astfel să-şi amintească de copiii lor care au plecat în lume: „Stau închişi bătrânii-n casă/ Vorbe multe au a-şi spune./ Că avură şase fete/ Şi azi toate-s duse-n lume”.

Optând pentru claritate şi simplitate în exprimarea pitorescului, versurile sale denotă o profunzime dureroasă atunci când îşi explorează trăirile şi sentimentele proprii. După plecarea celor şase fete şi dispariţia în eternitate a soţiei sale, poetul devine tot mai trist şi mai nostalgic: „Singurel în toată casa/ Timpul nu-l pot da’napoi/ Şi la vremi de-nsingurare/ Mă gândesc cu dor, la voi.” Singura alinare a sa e să deschidă o carte pentru ca timpul să treacă mai repede: „Singurel în toată casa/ Să vorbesc…/ Doar cu o carte/ O deschid, să treacă timpul/ Dară gândul mi-i departe”.

Deşi se află la o vârstă respectabilă, se simte fericit că mai are puterea de a mai gândi: ,,Bine că mă pot gândi./ Ce, sunt singur/ Nici că-mi pasă/ Într-o clipă pot cu gândul/ Să v-aduc pe toţi acasă.”
Copleşit şi chinuit de absenţa fiinţelor dragi, poetul îşi imaginează în poezia Celor şase că fetele sale vor veni din când în când în satul în care s-au născut, după ce el se va stinge: „Veţi mai veni din vreme-n vreme / În satu-n care v-aţi născut/ Mama şi eu vom fi sub cruce/ Pe-ncet ne vom preface-n lut/ Pe locul unde-a fost căsuţa/ Unde-aţi văzut soarele-ntâi/ N-o fi nici urmă de căsuţă/ Şi nici un pat de căpătâi.”
În poezia Luptă ne aflăm în faţa unui adevărat manifest poetic, prin care poetul îşi propune să militeze pentru înlăturarea tuturor relelor societăţii contemporane:
„Dreptatea luptă cu minciuna
Hazardul luptă cu norocul
Şi adevărul e-n mişcare.
Cu ipocrizia se luptă
Nobleţea şi laşitatea
Toate-n mişcare se frământă
Deşteptăciunea cu prostia
Virtutea dă luptă cu viciul
Şi biruinţa-i câteodată
Cum mai voieşte şi capriciul”.

În alte versuri, rapsodul îşi aminteşte de existenţa zilnică a soţiei sale. Poezia Te-aşteaptă ne impresionează prin sentimentul dominant de nestinsă tristeţe cauzat de dispariţia soţiei sale. În versuri retorice se întreabă zilnic de ce nu vine stăpâna casei sale :
„Te aşteaptă florile din geamuri
Şi-n faţa casei, cei doi brazi
Mă-ntreabă-n fiecare zi
N-o fi venind stăpâna azi ?

De ce te-ai dus, se-ntreabă toţi
Şi eu mă-ntreb mereu, într-una…
Vecinii toţi, întregul sat,
Se-ntreabă Soarele şi Luna”.

Doreşte ca ea să se întoarcă cât mai curând pentru că sufletul său este gol şi pustiu. De când a plecat tovarăşa de viaţă nici floarea din geam nu mai înfloreşte :
„Deşi ud florile din geamuri
Dar mâna mea nu le prieşte
De când eşti dusă-am observat
Că nicio floare nu-nfloreşte.”

Tristeţea sa devine copleşitoare la final, când, prin versuri de o rară sensibilitate, îşi mărturiseşte iubirea şi credinţa :
„Icoana Ta e vie, clară
În rama din inima mea
Şi vei dispare de acolo
Atunci când moartea m-o lua.”

Presentimentul propriei morţi e însoţit de mult calm, de linişte interioară, o linişte aproape bucolică.
De aceea, se gândeşte să lase aceste versuri ca testament fiicei sale mai mari :
„Păstrează deci, acest manuscris
Că tu eşti fata cea mai mare
Şi mai la toate din surori
Le-ai fost într-ajutorare.”
Este un testament transmis copiilor, cu o durere greu înăbuşită :
„Sunt gânduri, fraze ce-or trăi,
În viaţă-atât putui să scot
La tine vor rămâne toate
Când gândul tatei va fi mort.”
(Testament)

În unele versuri, poetul vornicenean are curajul să vorbească urmaşilor săi despre moarte ca despre un groaznic eveniment care pune capăt pentru totdeauna existenţei sale şi în mod conştient se predă morţii :
„Mă dau învins, închin cetatea,
Nu vreau să-i deie viaţa foc.
Un şir de-nfrângeri mi-a fost viaţa,
M-am încăpăţânat, destul. (…)
Ajunge !
Am luptat destul
Cu viaţa, n-o să mă mai bat”.
Lupta vieţii

Prin sinceritatea şi simplitatea versurilor sale, prin tematica abordată dar şi prin limbajul folosit, presărat cu fonetisme şi expresii moldoveneşti, Alexandru Nechifor rămâne un rapsod important, exponent al satului românesc din secolul XX, care merită să fie citit.

Etichete:

2 comentarii la acestă însemnare

  1. P.Jilavu spune:

    Domnule profesor, v-am fost elev si de aceea va comentez, aici, ca nu pot uita demnitatea dv ca om si profesor. Tot timpul, ma gandesc, atunci, cand imi amintesc de Vorniceni, la profesorii pe care i-am avut la liceu, iar dv sunteti deasupra tuturor! Va stimez si va apreciez sarguinta si seriozitatea! Va felicit ca ati initiat aceasta revista, pe care as dori sa o am si in formatul pe hartie, caci asa am inteles, este si tiparita. Sper, ca in timpul sarbatorilor de iarna sa trec prin Vorniceni.
    Felicitari vornicenenilor! La Multi Ani!

  2. Mirela S spune:

    Mi-au dat lacrimile cind am citit versurile lui Mos Nechifor, ce frumos ca sint oameni care sint capabili de asemea dragoste si caldura. Versurile lui vorbesc pt fiecare parinte cu copii plecati din sat.Stiu ca nu vin asa de des ‘pe locul unde e casuta, unde am vazut soarele-ntai’dar oaza mea de fericire locul unde ma retrag cind imi e greu e in casa parinteasca.
    E greu pentru un parinte sa fie departe de copii dar nici pentru copii nu-i usor. Ceea ce vreau sa spun si nu spun indeajuns de des este ca :’draga mama si draga tata va iubesc’ si imi este dor de voi, sunnteti punctul meu de sprinjin care imi da puteri sa misc pamintul din loc.Sa dea Dumnezeu sa va tina sanatosi si fericiti.

    Dl Epure multumesc frumos pentru frumoasa selectie de poezii a unui satean care a trait printre noi si pe care poate nu l-am apreciat la adevarata valoare cind am avut sansa.

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2015 Revista Vorniceneanul.Toate drepturile rezervate.

Revista Vorniceneanul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.