Vorniceneanul

Bine aţi venit!



Meniu

Eşti aici: Prima pagină // Fii din Vorniceni // DANALACHE C. ARISTIŢA – CEA CARE-ŢI POVESTEŞTE, DIN MINTE, CA ŞI CUM AR CITI UN ROMAN ISTORIC

DANALACHE C. ARISTIŢA – CEA CARE-ŢI POVESTEŞTE, DIN MINTE, CA ŞI CUM AR CITI UN ROMAN ISTORIC

Mătuşa Aristiţa Danalache este „veche”, pentru că s-a născut la 11 mai 1922, în Vorniceni, şi este încă „tare”. Părinţii ei se numeau Ion şi Elena Muraru şi au avut 9 copii, din care 5 copii au murit. Din ceilalţi, 2 băieţi au murit la 25 şi respectiv 21 ani, rămânând în viaţă 2 fete (Aristiţa şi Evghenia Simion). De mică era fricoasă şi chiar dAacă cineva îi dădea un lucru el îl înapoia imediat. A urmat 4 clase într-o clădire de lângă „Sfat”, iar clasele II, III la „curte” (fostul dispensar uman) şi a IV-a într-o casă veche de lângă primărie. A învăţat aritmetică, religie, citirea, scrierea, gimnastica, ştiinţele naturale, dar la desen şi muzică „nu era bună”. Îşi aduce aminte de învăţătoarea Maxim Ecaterina care „stătea” (locuia) la Jan Maxim, agent sanitar.

De mică „a ieşit” la joc (la 14 ani); deja la 15 ani a făcut colac pentru flăcăul care a jucat-o la Crăciun. S-a căsătorit la 16 ani şi a locuit cu părinţii 10 ani. În 1939, bărbatul ei a fost luat la concentrare, până în 1941, când a fost trimis în război, până-n 1944. Atunci a fost luat prizonier de ruşi şi dus în Armenia. În lagăr a stat aproape 5 ani. Acolo a fost agent sanitar şi, în armată, a făcut 4 clase. A încercat să evadeze, dar n-a reuşit. În lagăr, prizonierii erau puşi să mănânce coji de cartofi. În 1948 s-a întors acasă, dar mai târziu, împreună cu mătuşa Aristiţa au avut o viaţă zbuciumată. A pus vaca sa „tovărăşie” cu tatăl ei; în timpul secetei. din 1946-1947, mânca mămăligă cu zarzavat, iar părinţii săi au tăiat oile ca să le dea de mâncare copiilor. Mânca şi ea, cu ai ei copii, lapte de la vaca părinţilor şi toamna aducea pere de la Domnica Dăscăleanu. În anii următori semăna grău, îl secera şi îl treiera la fântâna lui Sârbu. Pentru că nu voia să „se treacă” la întovărăşirea agricolă, a fost luată de acasă şi închisă „la Sfat”. Şi la colectivă s-a înscris greu (bărbatul ei a fugit de acasă); mai târziu i-a părut rău că nu s-a înscris mai înainte pentru că primea pământul cel mai rău. La 40 de ani, lua multe parcele să le lucreze şi făcea faţă, vrând să nu rămână „în urmă”. La început, plata la CAP, pentru muncă, era mai bună, dar cu timpul s-a redus. A lucrat la CAP din 1962 până în 1983. Acum este pensionară de CAP, dar are şi o pensie de urmaş (veterani). Acum, după părerea sa, tinerii pleacă şi pământul rămâne nelucrat ori costă foarte mult lucrările agricole. Ar fi bună o asociere a ţăranilor pentru lucrul pământului. A avut 7 copii, din care 3 au murit pentru că „felcerul” nu venea la timp sau nu era în sat. Ceilalţi sunt vrednici gospodari în sat sau „în lume”.

Mătuşă Aristiţă, să-ţi dăruiască Dumnezeu sănătate şi viaţă tihnită!

Etichete:

1 comentariu la acestă însemnare

  1. Vecina mea sa-i dea Dumnezeu sanatate,o femeie puternica si cu frica deDumnezeu’

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2015 Revista Vorniceneanul.Toate drepturile rezervate.

Revista Vorniceneanul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.