Vorniceneanul

Bine aţi venit!



Meniu

Eşti aici: Prima pagină // Diverse // Căutătorul de comori

Căutătorul de comori

Căutătorul de comori

de Teodor Epure
Sursa:www.luceafarul.net

Am strâns tăcere în neliniștita trudă
A căutărilor mele de dincolo de timp,
Cu ierni grele, furtunoase, cu zăpadă
Și cu gânduri curate pe câmpuri rătăcind.

Am înfruntat valul primejdiei și al urii,
Numele meu l-au cântat privighetori,
Murmurat de soare, de nori și de viori,
Legănat de vânturi, prin ploaie și flori.

Am descoperit bucuria iubirii de frumos
Cu multă răbdare, migală și chin dureros,
Am fost în căutarea a mii de comori
Și-am străbătut încet, înnegurate zări.

Am ocrotit lăstari pe dealul înflorit
Lângă fântâna cu izvor nemărginit,
Ca să-mi soarbă truda visului împlinit,
Din anii tinereții, pe care i-am iubit.

Ca să culeg fructe, mi-am plecat urechea
S-ascult melodia dorințelor și a viselor,
Ce se-ascund în inima mlădițelor,
Și-ncet, încet, le-am făurit un viitor

Cu umerii încărcați de povara anilor
M-am retras în culcușul plin de dulceață
Când natura mișcă puritatea miresmelor,
Cu dor, să simt bucuria realizărilor de-o viață.

Etichete:

2 comentarii la acestă însemnare

  1. Domnul Teodor Epure a fost si este atat pentru fosta generatie , cat si in prezent , un bun mentor spiritual si o mare personalitate a aceste comune.Chiar dupa titlul acestei poezii as putea spune ca Domnia Sa este o comoara . Aceste minunate versuri ma impresioneaza prin care va exprimati dorinta, ambitia si truda , pentru tot ce este mai frumos pana a ajunge la apogeul dorit, cu migala, rabdare chiar uneori cu obstacole dar cu reusite, pentru a va bucura de marele vis inca din tinerete , de a construi mladite pentu viitor ” si asa este”multe generatii au trecut prin mainele d-voastra
    Si au avut ce sa invete chiar multi dintre elevi d-vostra au ajuns mari intelectuali .si nu as dori sa va retrageti din activitate pe care o prestati ca inca mai aveti cu ce sa ne bucurati. Dumnezeu sa va ajute si multa sanatate. !

  2. Poezia e… grea de comentarii aparent apolinice. Tema e, precât mă deslușesc, subsumată Psalmului 1 – al lui David- preluat de catre G. Calinescu în „Lauda lucrurilor”: [Ferice de barbatul care/ pe Dumnezeu alege/ și care n-a umblat în calea fapturilor deșarte/ și-a celor fărdelege…] sau poeziei aceluiași intitulată „Profesorul de latină” – ce, nicicând n-a fost sătul, de Properțiu și Catul. Poetul, așezat în astfel de adânci și înălțătoare înțelepciuni, zice, perifrastic, aidoma elevului care, la terminarea orelor de curs îi pune „…sub peceti pe Virgiliu și pe toți ceilalți poeți” că, târziu, ” …așa e bine/să crești păsări și albine”. Este și o poemă postromantică astfel cum numai Blaga, genial, a scris – [„Târziu, întrezărim prin doruri/ pierdute-n pulberi argintii/ păduri care puteu să fie/ și niciodată nu vor fi…”] Îndărătul unei astfel de liniști apolinice, precum am zis, bănuiesc tumultul de sensibilitate mallarmeeană [profesorală, savant retrogradă, anacronică, infinit frumoasă, mediteraneană] întâlnind fiorul gândirii ortodoxe, nestrămutate și înalte. Poezia e și… geometrică. Poetul strânge tăcere [păi, se putea altminteri?], înfruntă [valul etc.], descoperă [bucuria iubirii de frumos…], ocrotește [fragilități], culege [fructele îngăduinței] și se retrage … cu dor … Intraductibilul cuvânt, când se traduce, dacă se traduce, în limba primitoare trebuie să cuprindă și etimonul sau rădăcina cuvântului românesc „durere”. Românește, dorul este tragic iar nu hedonist. Am scris acestea din aduceri aminte încât, vă rog, iertați în totul rătăcirii mele!

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2015 Revista Vorniceneanul.Toate drepturile rezervate.

Revista Vorniceneanul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.