Vorniceneanul

Bine aţi venit!



Meniu

Eşti aici: Prima pagină // Fapte din trecut // CAPRA (Jocul caprei)

CAPRA (Jocul caprei)

CAPRA (Jocul Caprei)
Autor, Costantin HAISUC

Inainte de a spune ce anume presupune Jocul Caprei în condițiile satului Vorniceni, voi face câteva remarci privind această veche tradiție a poporului român.

Jocul caprei sau Capra, ca tradiție în preajama sărbătorilor de iarnă, este foarte vechi. În România, îndrăgit mai târziu, dealtfel, și datorită poveștii Capra cu trei iezi scrisă de Ion Creangă, este cunoscut în satele din toate regiunile ţării, având mai multe denumiri : Capra, Turca, Brezaia. Jocul are o profundă încărcătură simbolică. Animal de cult, în vechime, capra a fost asociată cultului fertilităţii. Comportamentul ei, în jurul Anului Nou, este unul prevestitor în raport cu belşugul sau necazurile care urmează. Prin urmare, a dansa jocul vesel al caprei asigură bogăţia în anul care vine.

Tinerii și copii sunt cei care practică în mod special acest dans. Mai demult, jocul ritual consta în omorârea, bocirea, înmormântarea şi învierea caprei, ca semn al reînnoirii lumii. Astăzi, se reţin mai ales elementele comice şi spectaculare, nerespectându-se vechiul scenariu.

Dansatorii sunt 3 sau 5 la număr : unul dintre ei este complet mascat, acoperit cu o mască, simboilizând animalul – capră -, mască ce diferă ca înfățișare și conținut al materialului din care este confecționat, de la zonă la zonă și, chiar, de la sat la sat ; ceilalţi sunt numiţi ciobani şi cântă la fluier sau recită sacadat texte comice adresate caprei care dansează. Masca era mai demult executată din piei de animale. Astăzi, la realizarea ei se folosesc materiale textile, hârtie creponată, ciucuri, clopoţei și mai puțin stuf. Masca confecționată din stuf este cea mai interesanta și frumoasă, dar și foarte rar întâlnită. Capul este făcut dintr-un suport de lemn pe care sunt lipite piei de animale. Maxilarul inferior este mobil, în aşa fel încât este mişcat cu zgomot în ritmul dansului

În satul Vorniceni, cu o tradiţie veche, poate din cele mai vechi din aceste ținuturi moldave, privind creşterea ovinelor, mai puţin al caprinelor, Capra există de sute de ani, poate, de când a izvorât pârâiaşul Ibăneasa şi a apărut bahna plină de stuf, căruia gospodarii satului i-au atribuit tot felul de întrebuinţări cum ar fi: acoperişuri la case şi grajduri, împrejmuiri cu garduri, plase pentru dos la stână, gheţării îngropate și, bineînțeles, inspirată treabă, să fie folosit la confecționarea măștii caprei.

Masca, ce reprezintă Capra strămoşească de la Vorniceni a fost dintotdeauna confecţionată din urmatoarele materiale: o bucata de ţesătură din cânepă toarsă (buci) de dimensiunea de 150/160 cm pe care se cos rândurile de stuf, așa cum vedeți în imaginele de mai jos.

Foto, C.Haisuc, 2009
Capul măștii este confecţionat din lemn, acoperit cu piele de ied sălbatic sau domestic, bine tăbăcită, coarnele sunt de ţap sălbatic sau capră domestică şi nelipsitul stuf, ce-i dă tot farmecul.
În Vorniceni, mai sunt câţiva meşteri populari care confecţionează capre din stuf. Aş aminti pe moş Mitruţă Maftei și Costel Haisuc. Eu am învățat acest lucru, încă de la vârsta de 10 ani; mai întâi cum se coase stuful, desenându-mi pe o foaie de maculator cu creion chimic, rândurile de stuf. Păstrez și acum toate elementele pregătitoare pentru acest meșteșug, pe care l-am dobândit prin anii ,,77”. A fost primul meu an în care am intrat în ceata căprii ca cioban, după cum se vede în fotografia de mai jos.

Foto – Haisuc Constantin, Vorniceni, 1977
Ceata Caprei, la Vorniceni, este formată din: Căpitan, Cioban, Jidan, Pui de Jidan, Cucoana şi un Fluieraş. Căpitanul este îmbrăcat în costum de ofiţer de armată, centură cu diagonală, caschetă, cizme lungi din piele, epoleţi cu 4 stele şi şnur de gală. Ciobanul este îmbracat în costum naţional; cămaşă cu poale lungi, colţuri din lănă brumărie, căciulă de miel neagră sau brumărie, bondiţă de miel întoarsă cu lână la exterior, opinci de porc cu nojiţe din păr de cal. Machiajul Ciobanului cu funingene și puțin ulei, conturând-i mustaţile și perciunii are rolul de a da impresia unui matur. Cucoana, un băiat travestit în fată, îmbracată în costum naţional, pe cap căciuliţă împletită din lână de oaie și pe deasupra batic, poşetă, bondiţă şi cizme lungi. Fluieraşul este și el un membru al cetei Caprei cu rol de a fredona cântecele specifice dansului. Jidanul şi Puiul de jidan sunt îmbrăcaţi cu costume negre sau maro, pardesie cu câteva petece cusute răzleț, bocanci în picioare, un şirag de ciucălai agaţaţi de pe umăr la şold, în diagonală, la fel ca şi ciobanul mustăţi şi perciuni falşi din funingene. La brâu un şirag de tălănci agăţate pe o curea lată întărită cu lanţ. Să amintim că, la Vorniceni sunt cele mai faimoase tălănci din Moldova, ce datează de sute de ani, mă pot mandri şi eu cu câteva, ce le moştenesc de la tatal meu, Haisuc A C-tin (Tanasa).

Foto – Capra din Vorniceni, 1977

De la stânga la dreapta : Cioban-Haisuc Constantin, Căpitan-Roman Cornel, Cucoana-Maftei Ghe. (Ghiorghel), Jidan-Cazacu Ion, Pui de Jidan-Maftei Stelian, Muzicant-Timofte Marcel.

Descriu mai jos Jocul caprei:
Capra mea din Vorniceni
Sămanţă din Cordareni
Îi dau boabe din coşăr
Şi tăriță din ciubăr
Ţa ţa ţa, căpriţă, ţa
Sus pe deal la Ghizunie
Mi-a fătat capra în vie
Mă duc fuga ca s-o mulg
Şi pe urmă am s-o tund
Ţa ţa ţa, căpriţă,ţa
Asta-i capra de la noi
Paşte iarba printre oi
Noaptea o băgăm la strungă
Ciobăniţa ca s-o mulgă
Ţa ţa ţa, căpriţă, ţa
Capra mea din Vorniceni
Nu mai roade la strujeni
Îi dau grâu cu neghiniţă
Apă rece din cofiţă
Ţa ţa ţa, căpriţă, ţa

Capra cade la pământ. Ciobanul speriat începe a boci pe o doină de jale cântată la fluier.
Saltă capul şi priveşte
Câtă lume ti jeleşte
Se uită lumea la noi
Ca hultanul în popşoi
Capra nu vrea să se ridice
.
Ciobanul:
Capitane….! Capitane….!
Căpitanul:
Ce mai vrei măi ciobane..?
Ciobanul:
Am nevoie de un Doftor
Căpitanul:
-Ia vezi Doctore ce vrea Ciobanul ăsta!
Doctorul:
-Ce-ai păţit măi ciobane?
Ciobanul:
Nu ştiu domn Doftor, capra mea a sărit s-a zbenguit şi la pamant s-a trântit.
Doctorul:
-Ia s-o consultăm. Ia te uită! La ochi are albeaţă! Nu cumva le-ai dat verdeaţă?Ciobanul:
-Ferească Dumnezeu, i-am dat apă şi popşoi. …poate de aceea are genunchii moi.
Doctorul:
–Eu nu cred că are salvare, Ciobane, capra ta!
Ciobanul:
-Eu ştiu de o tămăduire veche, să-i iau sânge din ureche.
Nu vreau să le prăpădesc! Eu cu ele mă hrănesc!
Doctore, ştii ceva? du-te, tu, în treaba ta şi lasă-mă în durerea mea. Am să mă plâng lui Vodă !!!
Ciobanul: (Strigă pe muzica dansului căprii, cântată la fluier.)
Frunzuliţă şi-un cuţit
Sari capră de la pământ
Trei lulele, trei surcele
Sari căpriţă în podele.

(capra se ridică şi joacă)
Bine şade caprei mele
Cu flioncuri şi cu mărgele
Cu codiţa ridicată
Mai împunge câte-odată
Ţa ţa ţa, căpriţă, ţa
Capra mea îi năzdrăvană
Are stuf în loc de blană
La coarne cu clopoţei
Se uită lumea la ei.
Ţa ţa ţa, căpriţă, ţa
Stai căpriţă, stai pe loc
La coarne să-ţi pun un flionc.
Ţine capră capul sus
Că vine miros de urs
Frunză verde lemn sucit
Jocul caprii s-o gătit.

Foto – Dorohoi 2009 – Familia Adăscăliţei
În ajunul Anului Nou, 31 decembrie, între orele 13-16, din toate colțurile satului, toate cetele de capre şi al bandelor – Gruia, Novac, Bujor – în jur de 20 la număr, se adunau la Căminul cultural. Aici se dădea un adevărat spectacol, din stradă până la intrarea pe scenă. Membrii cetelor tradiționale, in special cele ale Caprelor se adunau în cerc şi sunau tălăncile de urlau câinii prin împrejurimi. Tot satul, înafara de gospodinele care trebuia să aibă grijă de bucatele din cuptor și de a primi urătorii, se afla la acest spectacol, privind cu admirație. Pocnitul harapnicilor era o altă secvență a acestui spectacol tradițional. Se admira împletitul în 14-16-18 feluri al harapnicelor. Păstrez cu sfințenie și respect pentru tradiție un astfel de obiect, piesă de tezaur, deltfel, datând din 1952. Acest hrapnic, rar și prețios exemplar, este împletit de moş Toader Tinu din localitatea Borzeşti, în vârstă de 83 ani, cu care colaborez şi azi. În ajunul Craciunului din acest an, 2009, am cumparat 4 harapnice de la el, la fel de frumoase!

Foto-2009. Harapnic din anul 1952
La terminarea spectacolului stradal se intră pe scena căminului cultural pentru a-şi susţine piesa de la capră sau bandă, în faţa spectatorilor din sală, unde nu puteai să arunci un ac de mulţimea ce se afla . La ieşirea din scenă, şeful de post te întâmpină cu un bilet stampilat de Poliţie cu nr. de ordin şi numele căpitanului ce comanda ceata. Autorizația era valabilă de la orele 17 a ajunului Anului Nou până pe 1 ianuarie ora 12. Într-un fel, aceasta îți crea responsabilitatea pentru ceată ce o conduceai. După obţinerea autorizaţiei, toate cetele de capre şi bande se deplasau în sat într-o ordine bine stabilită în cadrul fiecărui grup. Mergeau la fetele de măritat, la rude şi prieteni. În primii ani după electrificarea satului, gospodarii aveau luminile aprinse prin toata gospodăria semn că vine Anul Nou, de ziceai că e un mic oras. Noaptea de Anul Nou se aşeza peste sat devenind o sala mare de teatru. Parinţii ne auzeau de acasă prin ce cot al satului eram după sunetul tălăncilor şi după tutuitul cornului de bou, ce nu lipsea de la ceata căprii sau al bandelor. Acest carnaval ţinea până a doua zi cu semănatul în jurul orelor 12.

Foto- Botosani 20.12.2009

Etichete:

3 comentarii la acestă însemnare

  1. florin spune:

    interesant articol, e frumos sa vezi ca cineva se ocupa si de asa ceva in ziua de azi si ca traditiile nu sunt inca uitate .

  2. lili timofte spune:

    ma bucur sa citesc despre satul meu natal maricel timofte e fratele meu bafta costele si la mai multe reviste

  3. Frumoase traditii dar aceasta varianta la jocul caprei nu este cea originala de la Vorniceni…acolo fiecare personaj avea de spus cate o replica…ma mira faptul ca dl Costel Haisuc nu a expus aici varianta originala …sant sigur ca o stie pt ca am organizat impreuna cativa ani la rand jocul caprei…eu inca tin minte piesa, daca este cineva interesat poate sa ma contacteze pe adresa de facebook …toata stima pt toti cei lucreaza sau colaboreaza cu revista Vorniceneanul

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2015 Revista Vorniceneanul.Toate drepturile rezervate.

Revista Vorniceneanul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.