Vorniceneanul

Bine aţi venit!



Meniu

Eşti aici: Prima pagină // Fapte recente // Cam pe unde ne aflăm noi românii

Cam pe unde ne aflăm noi românii

Primit pentru publicare: 04 oct. 2016
Autor: Prof. Gheorghe Gherman
Redactor ediție: Mihaela Mihai

 

  Cam pe unde ne aflăm noi românii


 

  Vara aceasta am avut norocul de a călători în câteva țări, ocazie cu care am putut să trag niște concluzii, cam pe unde ne aflăm  noi, românii. N-aș fi singurul pentru că, pe internet, își exprimă propriile puncte de vedere mulți consăteni de-ai noștri dar și discutând cu unii tineri, care lucrează peste hotare, am consemnat cam aceleași păreri.

Pornind de la Vorniceni, raionul Strășeni, R Moldova, pe 12 iulie, am simțit aceeași ospitalitate proprie românilor de aici, aceeași preocupare de modernizare a localității și de păstrare a tradițiilor iar biserica se află , ca peste tot, în centrul instituțiilor în care populația are o mare încredere. Delegația condusă de primarul nostru a reușit să acumuleze o experiență bună și care să contribuie la consolidarea înfrățirii celor două sate Vorniceni.

Nu putem să trecem cu vederea dorința fierbinte de unificare a românilor de pe cele două maluri ale Prutului. Poate la acest “capitol’’ am mai avea și noi multe de făcut, mai ales în reînnoirea preocupării de activare a vieții culturale pentru că la un cămin cultural nou este necesară și o intensă și diversă activitate în acest sens.

N-a trecut mult și am putut să “descopăr” un alt mod de viață dar și o altă mentalitate, în Danemarca.

Până acolo dar și în acest stat după ce am traversat Ungaria, Slovacia, Cehia și Germania m-a “șocat” curățenia desăvârșită și grija pentru mediul natural. Pentru că la noi, se tot vorbește, că munții sunt dezgoliți de pădurile seculare, declanșând eroziunea, alunecările de teren și modificarea topoclimatului peste tot, încolo se observă păduri tinere plantate, șosele naționale și autostrăzi mărginite de pajiști și arbuști ornamentali, fără nici un fel de gunoaie, inclusiv în spațiul intim al fermelor zootehnice, în care dacă nu pot zilnic să ridice dejecțiile le acoperă complet cu folie de polietilena pentru a nu polua aerul. Oare aici, în sat și nu numai, găsim o asemenea experiență? Din câte știu, deși tinerii fermieri au văzut toate astea peste hotare, întorși în locurile natale au revenit la obiceiurile vechi, depășite și nu mai au grijă de curățenia din localitate. Măcar m-am bucurat că și aici ,în Danemarca, biserica este instituția în jurul căreia locuitorii se mai adună și mai găsesc alinare și sfaturile de care au nevoie. Poate părinții copiilor ar trebui să-i îndemne și mai mult să meargă la biserică unde pot găsi multe răspunsuri la întrebările pe care și le pun. Danemarca are grijă mare de copii, bătrâni, curățenie și chiar de imigranți cărora , la cerere, le fac împrumuturi pentru a avea un acoperiș deasupra capului, de valorificare a frumuseților naturale pe care turiștii merită să le vadă.

Dar noi de ce nu arătăm străinilor ce frumuseți avem? De ce nu le facem drumuri bune până în vârful muntelui sau până la cel mai îndepărtat schit sau mănăstire. Am putea și noi să spunem că și românii „ scot bani din piatră seacă” așa cum am constatat la greci, macedoneni, bulgari și sârbi.

Sfântul Munte Athos este inima sufletească a Greciei „ Grădina Maicii Domnului “  dar și noi avem spații spirituale deosebite(Bucovina, Neamțul, Vâlcea, Maramureșul , Dobrogea , Apusenii) cu locuri ce au o istorie bogată, uneori uitată sau deliberat uitată, la valoarea celei grecești, respectiv urmele arheologice de pe Acropole, de la Tessaloniki, vizitate de mine recent. Cât de interesante sunt așezările străvechi și vechi de la Sarmisegetuza Regia di Dobrogea- Histria, Tomis, Callatis, cele din aria culturală Ariușd- Cucuteni- Tripolie ( dincolo de Prut).  Se știe destul că și descoperirile, de aici, de la Pod Ibăneasa au o valoare inestimabilă fiind alese pentru diferite expoziții internaționale din M Britanie, Belgia, China ,SUA,Italia , Japonia asemănându-se cu multe alte descoperiri făcute în spațiul românesc și botoșănean ? Oare de ce tinerii noștri nu sunt interesați că și de aici „ s-au ridicat ” oameni de seamă ai țării, începând cu părintele duhovnic Dionisie Ignat, fost stareț al Schitului Colciu, Mănăstirea Prodromu, din Grecia, d-l prof. univ. Octavian Ionescu, d-l prof. univ. Mihai Maxim, prof. univ. asociat Ovidiu Ștefan, cercetător dr. Gh. Hrincă și prof. univ. Ion Hrinca , cercetător dr. Daniela Murariu și n-ar fi numai aceștia ci încă mulți alții. Asemenea personalități pot fi puncte de reper și exemple de urmat.

Se tot așteaptă și se mai speră că tânăra generație va alege calea cea mai bună pentru a duce mai departe tradiția satului Vorniceni, atât a modului de viață dar și a acelor care au definit până nu de mult această localitate.

 

Etichete:

1 comentariu la acestă însemnare

  1. G. Chirila spune:

    Felicitari Profesore!
    Multumiri Redactiei.
    G. Chirila

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2015 Revista Vorniceneanul.Toate drepturile rezervate.

Revista Vorniceneanul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.