Vorniceneanul

Bine aţi venit!



Meniu

Eşti aici: Prima pagină // Diverse // BUNICA, de Teodor EPURE

BUNICA, de Teodor EPURE

  • BUNICA

Un dor a început să mă cuprindă
De bunica mea cu mintea lucidă,
Frumoasă ca o duminică fără sfârșit,
Cu inima ce bătea ca bătută de vânt.
Cu argint în păr și aur în inimă,
Cu broboada maro de muselină,
Mi-a topit povești în leagăn în formă de dor,
A umplut cu doine brazda-n vis strălucitor.
Cu acea frunte truditoare și sacre mâini,.
Ca fântâna-n care strălucesc lumini,
Ne servea cu șerbet de trandafiri dimineața,
Într-un păhărel de sticlă groasă ca gheața.
A născut copii și mulți nepoți a îngrijit,
Din copilărie încă a muncit,
Gura-i șuieră ca unei broaște țestoase,
Cuvintele-n aer a naftalină miroase.
Era meșteră -n țesutul în război,
Cuverturi ,macaturi țesute în foi,
Tunetul în caierul prins în furcă,
Coboară în firile de ploaie din luncă.
Când bunicul stătea în capul mesei,
Noi ne jucam pe prispa din spatele casei,
Prin praful fin ca o pudră de talc mătăsos,
Ea-mi mângâia obrajii cu ochii lăcrămoși.
Ea îmi vorbea,eu îmbătrâneam deodată,
Mi se părea că n-am înțeles niciodată,
Fraza citită într-o carte iubită,
Tinerețe,amintirea ta e floare ofilită.

Etichete:

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2015 Revista Vorniceneanul.Toate drepturile rezervate.

Revista Vorniceneanul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.