Vorniceneanul

Bine aţi venit!



Meniu

Eşti aici: Prima pagină // Fapte din trecut // BISERICA NOUĂ – SF. DUMITRU – DIN VORNICENI

BISERICA NOUĂ – SF. DUMITRU – DIN VORNICENI

DSC01280,,Biserica Nouă – SF. DUMITRU – din Vorniceni
A consemnat, Ion ISTRATE

,,Munceşte ca şi cum n-ai muri niciodată, dar
îngrijeşte-te de suflet ca şi cum ai muri mâine!”

Uneori, soarta îţi impune, numai aparent, să fii mai rezervat faţă de biserică.

Vornicenenii sunt oameni pragmatici, dar aceasta nu-i poate îndepărta de obiceiurile şi tradiţiile noastre româneşti, de valorile creştin-ortodoxe.

Nici cele mai dure etape din viaţa lor nu au reuşit să-i determine să se lepede de credinţă, pentru că ei s-au născut aici, au învăţat să trăiască aici, au învăţat să muncească, au învăţat să-şi respecte străbunii şi pe cei din jur şi, în egală măsură, meleagurile natale.

Dovada dragostei faţă de creştinism, faţă de Biserica ortodoxă, vornicenenii o au prin faptul că au ştiut să preţuiască şi să menţină până în prezent Biserica din lemn – monument de patrimoniu protejat prin lege – şi să-şi ridice o alta din piatră şi cărămidă – ,,Biserica cea Nouă”-, cum e denumit în sat acest edificiu de cult ctitorit de înaintaşii noştri la sfârşitul secolului XIX (1887-1889).

Din respect pentru acest lăcaş de cult şi cu adâncă pietate faţă de cei care au materializat acest dar ceresc, faţă de cei care au continuat şi continuă să menţină şi să consolideze rolul bisericii în Vorniceni, vom oferi cititorilor noştri textul integral din monografia Însemnări istorice despre satul Vorniceni din ţinutul Dorohoi scrisă de prof. Octavian Ionescu (Ed.Axa, Botoşani, 1999), care se referă la Biserica Nouă:

,,Când tatăl meu, preotul Ioan Ionescu, s-a transferat în 1887 de la parohia Vlădeni la Vorniceni – de unde era mama mea, Elena Ionescu, fiica preotului Constantin Gheorghiu -, se găsea în satul Vorniceni numai biserica multiseculară din lemn …

Tata a socotit că cerințele vieții noi a satului atrag după ele necesitatea ridicării unei biserici noi, din zid, care – după atâtea secole – trebuia să reprezinte mărturia credinței locuitorilor acestui sat, fruntaș în județ, ajuns pe o treaptă superioară, atât sufletească, cât și economică.
Impulsul real al acestei inițiative a fost dat de noii proprietari ai moșiei Vorniceni, Ioan Marghiloman și familia sa. Ei au dăruit locul de biserică, mari cantități de piatră de construcție, 5000 lei, sfinte vase, candelele de la icoanele împărătești, Evanghelia legată în catifea roșie cu ferecături de argint, un frumos rând de veșminte din atlas auriu cu icoana ,,Învierii” pe spate, clopotul cel mare în greutate de 200 kg, precum tot ei au dat și avansuri în bani locuitorilor din Vorniceni, care au contribuit fiecare cu cel puțin 20 lei.
Astfel, acești generoși proprietari, alături de sătenii din Vorniceni, au devenit ctitorii acestei biserici.

Biserica s-a făcut pe locul unor crâșme vechi boierești. Cu piatra din pivnițele crâșmei s-a contruit temelia bisericii. S-a ales acest loc pentru că era în mijlocul satului. Antreprenori au fost frații Anton și Constantin Roșca.

Preotul paroh Ioan Ionescu a avut un însuflețit colaborator în persoana lui Toader Fasolă, care a fost primar al comunei Vorniceni timp de vreo 30 de ani (până în 1918). Ca primar el a făcut să se înscrie în bugetul comunei și să fie aprobată de forurile superioare suma de 10.000 lei, pe care comuna a împrumutat-o de la Casa de Depuneri și Consemnațiuni.

Lucrările de construire a bisericii au durat 2 ani: 1897-1898.

Sfințirea s-a făcut duminică, 10 octombrie 1899, de un sobor de preoți în frunte cu protoiereul județului Dorohoi, preotul profesor econom stavrofor Constantin Ciocoiu, la slujbă participând și corul bisericii catedrale din Dorohoi.

Pictura a fost executată de un pictor bisericesc ce trăia atunci în Dorohoi, Iancu Grebleș. Catapeteasma a avut ca model pe cea a bisericii Sfântul Ioan din Botoșani, numai că fondul este roșu în loc de albastru.
Hramul ales a fost Sfântul Dumitru, ca și al bisericii vechi din vale, la sfatul tatălui meu, îndeosebi pentru a păstra unitatea sărbătoririi hramului din Vorniceni. Într-adevăr, ziua hramului – Sfântul Dumitru – este cea mai mare sărbătoare a satului.

Redau din Actul de sfințire a bisericii, întocmit de preotul Ioan Ionescu:

,,Duminică în ziua de 10 octombrie orele antemeridiane din anul mântuirei (de la Christos) 1899.
Aice în satul – comuna Vorniceni, plasa Bașău, județul Dorohoiu din regatul România;
În timpul domniei Majestății Sale întâiului Rege al Românilor Carol I de Hohenzolern – Sigmaringen și al soției Sale Doamna și Regina Elisabeta, în al 33-lea an al Domniei Lor;
Al Altețelor Lor Regale Principele Ferdinand moștenitorul Tronului și a soției sale Principesa Maria cu bine credincioșii Lor fii Carol și Elisabeta. […]
S-au făcut sfințirea în religiunea creștină ortodoxă de Răsărit a noii Biserici parochiale cu patronul sf. m. m. Dimitrie, ridicată den zid, în apropiere de vechea biserică ce este construită din lemn bârne din timpuri necunoscute.
Serviciul religios al sfințirei s-au efectuat de Sf.-sa Părintele Protoiereul Județului Constantin Ciocoiu Iconom, înconjurat de preoții Gh. Florescu Sachelarie de la Biserica Golia Iași și Gh. Vasiliu Sachelarie din parohia Livenii Sofian com. Cordărenii, Diaconul Cozma Petrovici din urbea Dorohoiu, Cantorii N. Săvescu și Ștefan Ionescu de la catedrala Adormirea din urbea Dorohoiu. Corul vocal bisericesc de la catedrala Dorohoiu derijat de domnul Ștefan Ionescu profesor gimnasiului Dorohoiu a intonat serviciul Sf. Liturghii, în asitența unui numeros public, compus din familia unor ctitori proprietari moșiei Vorniceni-Vlădeni, din locuitorii-săteni ajutători și înzestratori ai sf. Locaș și a altor asistenți veniți anume din diferite părți ale județului Dorohoiu și Botoșani. […]
Dumnezeu să trimită puterea Sa luminată… (foaia este ruptă) ajutătoare asupra tuturor acelora cari se vor… (foaia este ruptă) sf. Biserică la a cărei terminare se sf… (foaia este ruptă) astăzi.
Preot Ioan Ionescu paroh Vor… (foaia este ruptă).”
Deasupra ușii care dă din pridvor în biserică se află Pisania, cu un scurt istoric al bisericii, totul fiind scris cu litere aurite pe o lespede dreptunghiulară de marmură. Iată conținutul acesteia:
,,Această sfântă biserică cu hramul Sf. M. Mr. Dimitrie, precum și clopotnița ce osebit se află dinaintea ei, s-au zidit și înzestrat cu toate odoarele necesare întrânsa în tovărășie de către generoșii proprietari Ion Marghiloaman și soția sa Irina, Scarlat Ferichide și soția sa Elena, primăria acestei comuni Vorniceni și în fine locuitorii acestei comuni, în anul mântuirii 1897 și s-au sfințit în ziua de Duminică 10 octombrie, anul 1899. Totul s-a făcut prin strădania și neobosita îngrijire a smeritului întru Dumnezeu preotul paroh Econom Stavrofor Ioan Ionescu și a tovarășului său, vrednicul primar al acestei comune Toader Fasolă.
Voința Ta, Doamne, fie în veci slăvită!”

Înfățișarea bisericii, cu turla sa frumoasă și cu clopotnița aparte este artistică, sveltă, veselă și în conformitate cu vechile tradiții ale arhitecturii bisericilor moldovenești.

Înăuntru biserica este frumos pictată, cu sfinți și scene biblice care inspiră evlavie și pietate. Amvonul pentru citit Evanghelia și cafasul pentru cor par aripi divine suspendate deasupra credincioșilor.

Marea icoană a Maicii Domnului din strana ce stă înaintea icoanelor împărătești este bogat îmbrăcată în argint. Este donația preotului Ioan Ionescu și a soției sale, presvitera Elena I. Ionescu. Două mici candele puse deasupra întregesc această danie.

În partea dreaptă a bisericii, lângă catapeteasmă, o icoană mare a Sfântului Dumitru, cu o candelă ținută în ciocul unei pajure în zbor, scluptată în lemn, amintește de vitregiile primului război mondial. Pe ea stă scris în partea de jos: ,,Donată de familia A. Gerogescu – Ploiești, cu ocazia refugiului fiului lor Dumitru, 1921 Aprilie 18/31”.

În anul 1934, prin grija preotului Ioan Ionescu, biserica și clopotnița au fost reînprospătate și consolidate. Ambele clădiri au fost vopsite într-o culoare gălbuie; în partea dreaptă, înspre pridvor, s-a consolidat o crăpătură; în corpul bisericii, sub cafas, s-a pus o ancoră solidă din fier, pentru a-i lega pereții; s-a făcut geamlâcul dintre stâlpii de la pridvor, spre a spori capacitatea bisericii; s-a efectuat spălarea și repararea picturii din interior (de către profesorul Nicolae Popovici, de la Liceul ,,Grigore Ghica Vodă” din Dorohoi).

Mai este de amintit că în timpul primului război mondial mulți săteni și militari cantonați în Vorniceni au murit din cauza tifosului exantematic ce a bântuit în anul 1917 și a epidemiei de gripă spaniolă din toamna anului 1919. Clopotele au fost trase necontenit, de fel de fel de oameni, pentru cei ce mureau. Astfel, 5 din 6 clopote ale bisericii au crăpat. A rămas întreg doar clopotul cel mare, care se află și astăzi.”

Etichete: , ,

2 comentarii la acestă însemnare

  1. Elena Haisuc spune:

    Un articol binevenit, mai ales că se apropie Sărbatorile Pascale. Să nu uităm că biserica întotdeauna a fost cea mai importantă instituţie, care a polarizat întreaga populaţie a satului. Ca drept dovadă sunt documentele lăsate de înaintaşii noştri în arhivele statului şi al mânastirilor. Mulţumim d-lui I. Istrate care este ,,pătimaş” în tot ceea ce face pentru satul Vorniceni, ca toti vorniceneni, de altfel. Ştiu ce inseamna asta, am si eu în casă un vornicenean patimaş în pastrarea tradiţiilor şi cinstirea memoriei fiilor satului. Pastrati-vă drumul ales şi să vă dea Domnul putere de muncă şi numai gânduri bune. Cu multă stima şi respect!

  2. Emotionanta prezentare! Poate in viitor, gasiti ceva si despre vrednicii preoti ai Vornicenilor: Tomaziu si Cozma. Va multumesc si sa stiti ca imi place foarte mult revista! Astept cu nerabdare numarul urmator. Succes!

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2015 Revista Vorniceneanul.Toate drepturile rezervate.

Revista Vorniceneanul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.