Vorniceneanul

Bine aţi venit!



Meniu

Eşti aici: Prima pagină // Fapte recente // ,,BIBLIOTECA VORNICENI”, autor Dumitru LAVRIC

,,BIBLIOTECA VORNICENI”, autor Dumitru LAVRIC

Am avut privilegiul ca, timp de câteva bune decenii, să cunosc toate localitățile județului Botoșani – orașe, comune, sate componente – păstrând în memorie oameni, locuri, întâmplări; ca impresie generală este aceea ca o ierarhizare în funcție de criterii pragmatice ar fi nepotrivită și că oamenii se simt acasă indiferent de distanța care îi separă de un centru administrativ și că în loc de ierarhii se impune sesizarea unui specific care armonizează și completează datele unui tablou general.

Despre Vomiceni, îmi revin în memorie întinsele pășiuni ce înconjoară localitatea, chipurile expresive ale bărbaților vânjoși, femeile harnice și iubitoare de curațenie, pasiunea generală pentru muncă și frumusețe, legătura profundă cu pamântul, dragostea de animale, integrarea firească a inteteclualilor în viața satului. Se adaugă particularități ale reliefului, poetic ondulat, bogația vegetației, impresia de prosperitate pe care o degajă gospodăriile. Acestea toate s-au completat în ultimul timp prin lectura unor cărți dedicate acestei stravechi vetre de locuire, carți datorate chiar unor fii ai așezării.

A fost mai întai cartea universitarului ieșean Octavian Ionescu, absolvent al Facultății de Drept a Universitatii din Paris, fiu al preotului Ioan Ionescu din Vomiceni, carte intitulată ,,Însemnări istorice despre satul Vomiceni din ținutul Dorohoi” și apărută postum în 1999.

Volumul se distinge prin mulțimea și varietatea documentelor istorice pe care le pune în circulație și care reconstituie principalele etape din istoria locului, începând cu sec. al XIV-lea și până după Primul Razboi Mondial; acest excurs istoric documentează mișcări de populație, principalele ocupații, viața gospodărească și agricolă, participarea la marile evenimente naționale, viața religioaă și culturală, figuri emblematice – chiar scopul mărturisit al autorului fiind acela .de a face ,,să reapară, din negura trecutului îndepartăt, chipuri de mult dispărute, obiceiuri și întocmiri omenești, care nu mai sunt, stări de lucruri și chiar locuri ce și-au schimbat și ele înfățișarea în curgerea timpurilor”.

Volumul prezentat se completează firesc cu un altul apărut recent (Editura Agata, 2007): ,,Vomiceni – însemnată vatră strămoșească”, subintitulat ,,Monografie istorico¬geografică”, datorat profesorului de geografie Gheorghe Gherman; cartea dezvăluie la modul științific cadrul fizico-geografic al localității Vorniceni (relieful, clima, hidrografia, vegetația, fauna, solurile) precum și principalele elemente ce țin de geografia umană și economică (populație, așezări, ocupații, căi de comunicație, comerț); se adaugă o prezentare a obiceiurilor și tradițiilor locurilor, o exhaustivă și impresionantă listă a personalităților satului Vorniceni și un material ilustrativ extrem de bogat. Pe buna dreptate, într-un emoționant ,,Cuvânt de sufiet”, prof. univ. dr. Mihai Maxim subliniază: ,,Cititorii vor găsi aici date istorice interesante despre satul lor, relevate anterior mai ales de profesorul Octavian Ionescu în monografia sa, dar cu deosebire foarte multe informații cu caracter geografic (…), domeniu în care autorul se simte la el acasă și care dă nota de noutate și de contribuție originală acestei monografii”.

Următoarele cărți la care refer aduc în atenție două nume de care am fost și sunt în continuare legat sufletește: Dionisie Pădureț și Alexandru Nechifor. L-am cunoscut pe prof. Dionisie Pădureț mai ales în calitatea sa de dirijor al vestitei formații de fluierași din Vorniceni: pedagog plin de tact, artist desăvârșit, om de un calm imperturbabil și un exemplu de construcție sufletească echilibrată; aflu acum din cartea Domniei sale atât de potrivit intitulată ,,Vomiceni – leagănul împlinirilor mele” că viața nu i-a fost numai împlinită ci și zbuciumată; împlinirile i-au venit profesorului dintr-o exemplară viață de familie, din reușitele profesionale și cele de pe plan artistic, din slujirea cu sârg a comunității căreia îi dezvăluie alte dimensiuni – în special spirituale – atestate în ultima jumatate de secol. Confesiunea plină de sinceritate, stilul adecvat, aplecarea spre anecdotic și pitoresc fac din cartea profesorului Dionisie Pădureț o lectură agreabilă care impune exemplul unui destin împlinit în orizontul satului Vorniceni, acolo unde s-a împlinit și destinul poetului popular Alexandru Nechifor a cărui poezie, împreună cu cea semnată de Mihai V. Agache, o regăsesc în volumul ,,Rapsozi populari din Vomiceni” – Agata, 2007. Cu moș Alexandru am petrecut multe seri pe prispa casei sale din Vorniceni: depana amintiri, îmi citea din poeziile proprii, evoca întâmplări legate de marile conflagrații la care participase. În poezia publicată descopăr un suflet sensibil, iubitor de natură și oameni, pentru care versul e un răspuns dat singuratății, un dialog cu trecutul, o garanție a supraviețuirii prin spirit:
Veţi mai veni din vreme-n vreme
În satul în care v-ați născut
Mama și eu vom fi sub cruce
Pe-ncet ne vom preface-n lut…

Într-un alt registru se înscriu versurile semnate de Mihai Agache: cronici rimate ale unor întâmplări cotidiene, portretizări ale unor omenești slăbiciuni, secvențe din universul primei vârste, neîmpliniri morale proiectate într-un personaj arhicunoscut al moralității românești contemporane – Bulă.

Cu prilejul realizării unui film documentar la Vomiceni (Continuare la Miorița) am înțeles mai bine pasiunea oamenilor de aici pentru tot ceea ce presupune păstoritul; cartea lui Constantin Haisuc – ,,Oieritul din satul Vomiceni”, (apărut la Editura Agata, 2008) îmi completează aceste impresii și le confirmă pe o dimensiune istorică. Fiu al satului, autorul a muncit în copilărie chiar la stâna tatălui său, ceea ce îi permite să realizeze o veritabilă monografie a ciobănitului prin informații privitoare la amplasarea stânii și inventarul acesteia, straiele ciobănești și obiceiurile legate de profesie, reflexe ale păstoritului în folclor; unele versuri proprii legate de aceasta profesie și un material ilustrativ foarte expresiv completează și diversifică aceasta carte care nu este numai a unui spațiu, ci și a unei pasiuni.

La aceeași editura botoșăneană s-a publicat în 2008 cartea prof. Teodor Epure – ,,Tezaurul toponimic al comunei Vorniceni” – lucrare științifică ce tinde să epuizeze întinsul repertoriu al toponimelor locale clasificate în geografice și sociale, detaliate prin descrieri, referiri istorice și etimologii, a căror tratare este încadrată între o prezentare inițială a coordonatelor geografico-istorice și un compartiment final dedicat fenomenelor lingvistice prezente în toponomia cercetată. Dincolo de informația științifică propriu-zisă, cartea dezvaluie capacitatea creatoare a oamenilor din Vomiceni de a căuta cele mai potrivite denumiri care reprezintă nu numai o calauză în geografia locului, dar au și menirea de a reține ecoul unor evenimente sau efigia unor lideri ai grupului comunitar; în fond, în spatele unor toponime precum Coasta Davidoaiei, Crucea de Piatra, Dealul Tăuteștii, Imașul Budenilor, Pârâul Vorniceasa, Podul de Lut, Odae, Săliște, Biserica Arsă se ascund multe secole de istorie condensată și încă vie în conștiința localnicilor.
Am considerat potrivit să înscriu în ,,Bibilioteca” Vorniceni și două volume de specialitate – ,,Sistemele genetico-biochimice la ovine” și ,,Polimorfismul genetic al enzimelor la ovine”, ambele semnate de Gheorghe Hrincă, fiu al aceleași comune, doctor în științe biologice, cercetator la Stațiunea pentru ovine Popăuți. Cu ani în urmă mă întâlneam cu Gheorghe Hrincă la concertele filarmonici botoșănene; azi îl descopăr ca reputat specialist interesat de problematica atât de dificilă a geneticii, biochimiei și biofizicii sau de cea aproape misterioasă a enzimelor. E de presupus ca, în anii următori, reputatul specialist ne va întampina cu noi apariții editoriale.

Toate aceste cărți comentate succint se reunesc sub semnul unor spirite tutelare – numite Spiru Haret sau Dimitrie Gusti, care au direcționat formarea în lumea satelor a unor intelectuali de autentică simțire românească, precum și spiritul unor celebre instituții botoșănene de învățământ – Institutul Şcolar Anastasie Bașotă de la Pomârla și Școala Normală Alexandru Vlahuță de la Șendriceni, care au impus modelul dascălului dăruit total profesiei și comunității; același spirit îl recunosc și în orientarea prestigioasei edituri boșănene – Agata, care a publicat cărțile comentate.

Dumitru LAVRIC

Etichete:

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2015 Revista Vorniceneanul.Toate drepturile rezervate.

Revista Vorniceneanul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.