Vorniceneanul

Bine aţi venit!



Meniu

Eşti aici: Prima pagină // Fii din Vorniceni // AUREL MURARAŞU – INTELECTUALUL PROGRESIST – , ,,ÎMBLÂNZITORUL BERBECILOR MOLDAVI”

AUREL MURARAŞU – INTELECTUALUL PROGRESIST – , ,,ÎMBLÂNZITORUL BERBECILOR MOLDAVI”

AUREL MURARAŞU – INTELECTUALUL PROGRESIST – , ,,ÎMBLÂNZITORUL BERBECILOR MOLDAVI”
Autor, Ion ISTRATE

,,(…)
Căci rupţi sunt ca din tare stâncă
Românii orişiunde cresc.

(…)
Din coasta Daciei şi-a Romei
În veci s-or naşte pui de lei.”

(Pui de lei, de Ioan Neniţescu)

Sunt cel puţin două argumente, care susţin titlul acestui scurt studiu biografic.

Iniţial, mă gândeam că se potriveşte ,,îmblânzitor al leilor moldavi” pentru că, uneori, la orele de educaţie fizică, la Liceul Teoretic din Vorniceni, unde l-am avut ca profesor pe Domnul Aurel Muraraşu, auzeam: ,,Hai leilor!” sau ,,Hai leoaicelor!”. Foarte des, fiind atent la comportamentul elevilor, nu numai la orele de clasă, se adresa: ,,Măi berbecule!” sau ,,Berbecuţilor!”.

Ce altă poreclitură s-ar potrivi junilor vorniceneni? Mai aproape de ceea ce îl defineşte pe vornicenean este cognomenul din titlu. Leul în confruntările şi în demersurile sale pentru a captura prada dovedeşte ferocitate şi atacă mişeleşte. Lupta berbecilor este mai ,,umană”! Berbecul nu vânează şi nu atacă, iar la o confruntare berbecească totul e ,,matematică”. Curajul şi ,,mândria” sunt trăsăturile naturale ale berbecilor, ceea ce vornicenenilor nu le lipseşte. Iată un motiv pentru o propunere simbolisitică privind stema Vorniceniului!

Aurel Muraraşu, intelectualul progresist, vornicenean ,,get-beget”, s-a născut la 17 februarie 1936. Tatăl său, Miluţă (născut în 27 iulie 1903), era fiul lui Vasile şi al Profirei Muraraşu, iar mama sa, Catinca (născută la 15 mai 1905), era fiica lui Gheorghe şi a Casandrei Chiţan. Ambii părinţi erau agricultori cu ştiinţă de carte.

Profesorul Aurel Muraraşu aparţine unei familii cu adânci rădăcini în Vorniceni, gospodari, oameni propoşitori ai noului, care au dat comunităţii destui şi vestiţi intelectuali. Pe linie paternă, Alexandru Muraraşu şi Polixenia, soţia lui Alexandru Nechifor, vestitul poet popular al vornicenenilor, au urmaşi cu adevărate calitaţi intelectuale: profesorul de matematică – Teodor Muraraşu; profesorul de istorie – Eugen Muraraşu; Petrică Muraraşu – ofiţer superior de poliţie; Maria, Ana, Elena, Angela, Silvia şi Lica (Nechifor) – minţi luminate răspândite în toate colţurile ţării, în diferite munci şi responsabilităţi benefice neamului românesc.

Aurel Muraraşu este căsătorit cu Paraschiva, fiica lui David şi Ecaterina Olaru, născută în Volovăţ – Suceava. Impreună au dat naştere a trei copii: Vasilică, Mihaiţă şi Mircea.

Absolvent al primei promoţii de 7 clase generale, a fost coleg cu profesorul Teodor Epure şi a avut ca învăţători şi profesori pe: Ciubotaru Zoiţa, Ciocoiu Mihai, Ciocoiu Olimpia, Stănescu A., Stănescu Silvia, Pădureţ Dionisie, Condrea Dumitru, Şalaru Ioan, Şalaru Maria.

Fire cu calităţi de a cunoaşte şi promova noul a obţinut cu uşurinţă rezultate meritorii în toţii anii parcurşi în perioada şcolii generale. În acelaşi timp, muncea din greu în gospodăria familiei, care trebuia să facă faţă şi unor greutăţi materiale. Perioada de după Al II-lea Război Mondial şi instalarea ocupaţiei staliniste a lăsat urme adânci şi în acest caz. În 1948, tatăl său a fost condamnat la ani de puşcărie, pentru că nu a supravegheat suficient pe fiul cel mai mare, care a rupt sigiliul de pe valţurile instalaţiei de produs ulei din seminţe de floarea soarelui. Miluţă Muraraşu, posesor al unei dughene şi al unei uleierniţe, unde sătenii veneau să-şi prelucreze şi să-şi valorifice produsele de pe câmp, a fost considerat chiabur, i s-a interzis să mai furnizeze acest servicii către populaţie aplicându-se, de către ,,dregătorii” vremii, sigiliul pe rudimentarul utilaj. Acest lucru va determina mari necazuri tânărului vornicenean în drumul său spre desăvârşirea intelectuală.

În 1957, a absolvit cursurile Liceului ,,Grigore Ghica” din Dorohoi, unde a avut ca profesori renumiţi: Romândaşu Gheorghe – diriginte şi profesor de istorie; Stoiu Iosub – profesor de matematică şi astronomie; Soca Alex – profesor de franceză.

Dar, anevoioasă a fost calea pentru a ajunge aici. Pentru a se înscrie la frecventarea cursurilor unui liceu, trebuia să dovedească că părinţii săi nu sunt ,,chiaburi”. Totuşi, prin îngăduinţa secretarului de primărie – Mahalagiu -, obţine o adeverinţă că părinţii sunt ,,ţărani mijlocaşi” şi se înscrie la Liceul de Electroaparataj din Giuleşti, de unde după trei luni, este exmatriculat, pentru că cineva (oare cine o fi fost?!) din sat trimite o anonimă la direcţiunea liceului… În aceste condiţii este nevoit, deşi minor, să se încadreze ca funcţionar – ,,colector de stat” – ajutat fiind de cumnatul său, Arcadie Corleciuc – tatăl inimosului primar al Vornicenilor, întreprinzătorul intelectual prof. Ovidiu Corleciuc.

Sigur, că viitorul profesor nu concepea să nu-şi continue studiile şi… se căuta soluţii. După un an de zile merge în audienţă la Gheorghe Gheorghiu-Dej, ajutat fiind de Vasile Bâgu –vornicenean -, ilegalist şi fost coleg de celulă cu Dej, la Doftana. (Vasile Bâgu se număraseră printre cei care au organizat grevele din 1933 de la Atelierele CFR Griviţa şi a fost reprezentantul Partidului Comunist în Comitetul Naţional Antifascist alături de reprezentanţii partidelor istorice: liberal şi ţărănesc. O cercetare de către istorici vorniceneni, pe această temă, ar clarifica multe probleme legate de viaţa şi activitatea acestuia, implicat foarte serios în politică înainte şi după Război, pentru că, de multe ori, apar date şi informaţii eronate cu privire la locul naşterii şi activitatea sa.) După intervenţia lui Vasile Bâgu, Miluţă Muraraşu este categorist ,,ţăran mijlocaş” şi aşa se creează şansa, ca Aurel să se înscrie la Liceul ,,Grigore Ghica” din Dorohoi. Înzestrat cu calităţi deosebite – creator, idependent şi detaşat – trece uşor peste greutăţile ivite în această perioadă. Totuşi şi aici are o mare problemă. Nativ de a nu suporta să fie înlănţuit de regulile altora, încearcă să reformeze şi să revoluţioneze mediul şi regimul de internat, iniţiază şi participă, împreună cu alţi colegi din ultimul an, la o ,,grevă a foamei”, fapt ce a făcut să fie luat în atenţie de organele de securitate. Riscul de a fi exmatriculat este înlăturat, şi de această dată, de rudele apropiate.

După terminarea liceului este încorporat, ca militar în termen, la Divizie de Artilerie din Tg. Jiu. Inteligent şi chibzuit în toate, îndeplineşţe diferite responsabilităţi ostăşeşti: furier în satatul major al unităţii, magaziner (plutoner de companie) şi instructor cultural, lucru ce a făcut să fie apreciat şi stimat de comandanţi, corpul de ofiţeri şi soldaţi. Răsplata a primit-o pe măsură: parcurge ierarhia din corpul gradaţilor şi este lasat la vatră cu trei luni înaintea termenului.

Din acest moment intră în acţiune ,,forţele” care îl determină să-şi îdeplinească misiunea de dascăl, luminator şi îmblânzitor al fiilor vorniceneni. Mentorul său se dovedeşte a fi profesorul Dionisie Pădureţ. Acesta îl convinge să rămână în Vorniceni, în învăţământ, căci tânărul proaspăt lasat la vatră şi cu statut de ,,flăcău” dorea, cu orice preţ, să plece la Bucureşti pentru a-şi continua studiile la o şcoală tehnică. Aşa se face ca, în septembrie 1959, să prea clasa a II-a de la Şcoala nr.2 Vorniceni (Şcoala din vale), înlocuind-o pe Doamna Guja, care a fost numită director la Şcoala din satul Dealul Crucii.

Vorniceneni au avut noroc! Încă un dascăl devotat şcolii, din rândul fiilor acestui sat, se sacrifică pentru a fi alături de ceilalţi – Teodor Epure, Costache Istrate, Mihai Pânzaru, Ion (Nică) şi Maria (Sârbu) Muraraşu, Dumitru (Mitică) Sârbu – de a desăvârşi mareaţa operă de modelare şi luminare a vornicenenilor. Noi, cei de acum, care am ,,trecut prin mâinele” domniilor lor nu-i vom uita niciodată. Mai târziu, altă generaţie le-a urmat exemplul: Gheorghe (Ghiţă) Sârbu, Angela (Bâgu) Sârbu, Aurel Sârbu, Teodor Muraraşu, Ştefan Aionesei, Gheorghe Gherman, Ovidiu Corleciuc, Eugen (Gelu) Muraraşu, Viorel (Relu) Epure şi… fiecăruia îi va veni rândul să-i cinstim cum se cuvine în paginile acestei publicaţii. Pentru aceasta a fost fondată această revistă!

Intrând în câmpul şcolii nu va mai renunţa vreodată şi după trei ani, adică 1961, este numit ca profesor de educaţie fizică la Şcoala Nr.3 (Şcoala din deal), Liceul Teoretic din Vorniceni. Aici funcţionează până în 1971, când, la cerere, trece ca profesor de educaţie fizică la Şcoala Nr.1 Vorniceni, de unde va ieşi la pensie în 1998. Aici, în perioada 1989 – 1998, îndeplineşte funcţia de director. De remarcat faptul că, profesorul Aurel Muraraşu a făcut parte din corpul iniţial de cadre didactice al Liceului Teoretic Vorniceni. ,,(…) în iunie 1963 şi apoi în august – sesiunea a II-a, s-a înfiinţat prima clasă de liceu cu 41 de elevi şi următorii profesori din pepiniera noastră: Pădureţ Dionisie, director şi profesor de Matematică; Epure Teodor, prof.de Lb. Română; Cuciureanu Gheorghe, prof.de Lb.Franceză; Muraraşu Ion, prof.de Lb. Rusă; Muraraşu Paraschiva, prof.de Geografie; Muraraşu Maria, prof.de Biologie; Mihalcea Ion, prof. de Fizică; Muraraşu Aurel, prof.de Educaţie Fizică; Cuzic Georgeta, prof.de Istorie. Începători, cu emoţii şi străduinţă au făcut faţă cu brio, obţinând rezultate remarcabile.(…)”. (Pădureţ, Dionisie. Op.cit.)

Perfecţionarea pregătirii profesionale şi desăvârşirea formaţiei de intelectual s-au concretizat prin absolvirea Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport din cadrul Universităţii ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi (1965) şi obţinerea (1967) Gradului Didactic Definitivat în Învăţământ. A urmat apoi, periodic, 5 cursuri de reciclare la centrele de perfecţionarea cadrelor didactice din Bucureşti şi Iaşi, unde, de fiecare dată, a obţinut calificative de ,,foarte bine”.

Pe lângă responsabilităţile pe care le avea pe linie didactică, în perioada 1965 – 1998, a fost director al Căminului cultural din Vorniceni şi preşedintele Comisiei de judecată (de împăciure) de pe lângă Consiliul Local.

Vornicenenii mai trebuie să găsească o modalitatea de a răsplăti munca de o viaţă a profesorului Aurel Muraraşu, pentru ca efortul său, alături de cel al corpului intelectualilor satului din învăţământ, s-a materializat în schimbarea radicală a mentalităţii şi atitudinii vorniceneanului. Energiile spiritului ,,războinic” şi mândriei, caracteristice vorniceneanului, au fost canalizate inteligent de renumitul profesor spre confruntarea sportivă. Aşa, vorniceneanul a alunecat pe panta pozitivă a luptei sale de a domina. Domnia sa a demonstrat, cu adevărat, ce înseamnă ,,educaţie fizică”. De aceea, nu întâmplător, nu admitea titlul de ,,profesor de sport”, ci ,,profesor de educaţie fizică” sau ,,ora de educaţie fizică” şi nu ,,ora de sport”. Sport poate să facă şi să atingă performanţe numai cel ce are o bună educaţie, mai ales, educaţie fizică. Acestea au fost reperele profesorului Aurel Mararaşu în efortul său pentru a îmblânzi pe vornicenean. Ca drept dovadă stau rezultatele remarcabile ale echipei de handbal, la atletism – locul II pe ţară, vicecampioni la gimnastică etc. Modelaţi au fost şi marii sportivi ai ţării proveniţi din rândul fiilor din Vorniceni, care au obţinut numeroase trofee pe plan naţional şi internaţional. Aşa, bunăoară, sunt Dumitru Şchiopu, Viorel Fluierică, Viorica C. Ilica, Cecilia Ungureanu şi ca ei încă mulţi. Dumitru Şchiopu este ,,Maistru al Sportului” şi împreună cu fraţii Alexandru, Mihai şi Neculai au practicat boxul la Clubul Sportiv STEAUA. Dumitru Şchiopu a făcut parte din Lotul Naţional de Box, categoria „MUSCĂ”, a suţinut 250 de meciuri de box, din care în 210 a ieşit învingător, a participat la Olimpiada de la Moscova – 1980 – (clasat pe locul al V-lea), a participat la Balcaniadele de Box (Iugoslavia – 1978 şi 1979, Turcia – 1982), la Campionatul European de Box (Finlanda – 1981 şi Ungaria – 1985), la Spartachiada de Box (Bulgaria – 1980, Ungaria – 1981, Cuba – 1982, Rusia – 1984 şi 1986, Polonia – 1985) şi la competiţii internaţionale intercluburi în Algeria, Albania, Austria, Bulgaria, Cuba, Elveţia, Cehoslovacia, Finlanda, Italia, Germania, Mongolia, Suedia, Ungaria obţinând numeroase trofee. Viorel Fluierică, sportiv, luptător de greco-romane la Clubul Sportiv Botoşani, a obţinut numeroase premii naţionale şi internaţionale (în anul 1978, medalia de bronz la campionatul naţional, între anii 1979 – 1983 – titlul de vicecampion naţional, medaliat cu argint, în anul 1984, medalia de aur la Turneul Prieteniei organizat la nivelul ţărilor balcanice, iar în 1985, medalia de aur, campion al României). Viorica C. Ilica (Neculai), arbitru naţional şi internaţional de canotaj, a făcut parte din Lotul naţional de canotaj şi din Lotul Olimpic, fiind în aceeaşi barcă cu Elisabeta Lipa. Viorica, în 1985 obţine titlul de campioană mondială la juniori; în anii 1987, 1989, 1991,1993 obţine medalile de aur la campionatele mondiale. Cecilia Ungureanu (Dumitru) a fost în componenţa Lotului naţional de canotaj, antrenor la Lotul Naţional de Junioare, obţinând însemnate locuri şi premii la întrecerile naţionale. Aceşti ,,berbeci” moldavi, fii ai Vorniceniului, a făcut să fluture tricolorul românesc lumii întregi. Indubitabil, aceasta se datorează, în primul rând, profesorului de educaţie fizică. Să fie lăudat şi apreciat pe măsură!

Munca de educaţie fizică a fost inspirat combinată cu cea de mediere a conflictelor dintre consăteni şi cea de educaţie culturală. Ca preşedinte al Comisiei comunale de judecată (împăciure) a mediat şi împăcat peste 1700 de cazuri, împăcând părţile din conflict în proporţie de 85 %. Iată, o altă cale de calmare a relaţiilor interumane şi restabilirea raporturilor de prietenie într-o comunitate, atunci când există o stare nervoasă. Cine a ţinut ,,în mână” asemenea ,,metodă” şi, încă, multă vreme? Desigur, profesorul Aurel Muraraşu! Nu cred că devotatul nostru consătean nu ar dori să mai întreprindă aşa ceva şi în vremurile acestea, căci are forţa necesară. Dar, cine mai poate înţelege acest rol, acum, când valorile morale şi tradiţionale, rând pe rând, decad!

În planul educaţiei culturale a obţinut rezultate remarcabile. La concursul şcolar ,,Dialog pe aceeaşi scenă” a obţinut locul I, prilej cu care, ca răsplată, şcoala a fost dotată cu aparatura didactică necesară procesului de instruire didactică. Formaţia de dansuri şi grupul vocal de la Şcoala nr.1 Vorniceni a obşinut locul I pe judeţ. A condus formaţiile de fluieraşi şi dansuri populare, grupurile vocale (bărbăteşti şi fete) timp de 14 ani, obţinând preţioase locuri şi diplome.
Spiritual, cu harul umorului şi inventiv, înjgheba rapid câte o povestioară hazlie inspirată de întâmplări adevarate, atunci când se nimerea în grupuri cu colegii şi săteni la diferite activităţi culturale, petreceri şi câte şi câte. Cine nu ştie de povestea amuzantă – ,,Bariera de la Dorohoi” (Pădureţ, Dionisie. ,,Vorniceni, leagănul împlinirilor mele”. Apărut la Editura Agata, Botoşani,2007). În prezenţa sa atmosferă anturajului este plăcută şi veselă.

Profesorul Aurel Muraraşu s-a dovedit a fi şi un bun gospodar. Ca director de şcoala a construit o bază sportivă, a dotat unitatea de învăţământ cu un post telefonic şi cu renumitul clopot de aramă, care vestea peste sat că acolo este ordine şi ,,se face carte”. Toate acestea au fost realizate nu cu alocaţii bugetare de la judeţ sau comună, ci cu bani agonisiţi şi chibzuiţi proveniţi din muncile agricole ale elevilor, din valorificarea produselor de pe lotul şcolar sau din munca voluntară a profesorilor şi părinţilor. şi multe ar fi realizat domnul profesor pentru comuna sa natală, dacă nu ar fi întâmpinat, de fiecare dată, atitudinea ostilă a factorilor de decizie de pe atunci!

Punând problema rostului vieţii pe această lume, eminentul profesor îmi spune: ,,Viaţa este o luptă înverşunată în faţa căreia nu trebuie să cedezi. Acest lucru se realizează prin muncă şi pasiune, făcând educaţie generaţiilor tinere. M-am mândrit cu locul meu natal, cu oameni gospodari care au trudit şi trudesc pe acest meleag. Mi-am iubit ţara pe care, am jurat când am făcut stagiul militar, că o voi apăra cu preţul vieţii mele. (…) Am dat ţării trei feciori şi trei nepoţi. Sunt mândru de ei. Ei, împreună cu soţia, fac parte din viaţa mea.” Impresionant! Câtă sinceritate, cât de mult se spune prin aceste cuvinte! Munca şi faptele sale, personalitatea sa, locuinţa şi gospodăria familiei sale, pe care le gasim ca un pilon în mijlocului satului, sunt şi se constituie ca o lecţie de educaţie pentru vorniceneni!

Aprecierea comunităţii a fost pe măsură: Diploma şi Titlul de ,,Cetăţean de Onoare” al Comunei Vorniceni acordate de Consiliul Local Vorniceni, în 15 august 2003; Titlul de Membru de Onoare al Fundaţiei Naţionale pentru Dezvoltare Comunitară.

Sunt onorat că am prilejul să-mi răsplătesc Profesorul, pentru că şi Domnia sa se numără printre cei care m-au modelat ca Om. Şi nu numai atât! Tot timpul mi-a dovedit omenie. De multe ori, de la Domnia sa, am primit un sfat bun, un îndemn preţios şi chiar un ajutor pentru a face faţă aspirităţilor vieţii.
Pentru mine, profesorul Aurel Muraraşu rămâne Omul care a prizat comunitatea sătească a Vorniceniului, distingându-se cu o personalitate aparte, cea a intelectualului progresist, care a însutit şi înmiit atitudini şi exemple demne de urmat. Contribuţia Domniei sale la modelarea fiilor din Vorniceni după anii `50 a fost una considerabilă.

Cred că, nu va fi un moment de exces în conduită sau un gest nepotrivit, dacă aş încheia cu: La Mulţi Ani, domnule profesor! Să fiţi mândru de ceea ce aţi realizat pentru locurile natale – Vorniceni!

Note:
1.Gherman, Gheorghe. ,,Vorniceni – străveche vatră strămoşească”. Apărut la Editura Agata. Botoşani, 2007;
2.Pădureţ, Dionisie. ,,Vorniceni – leagănul împlinirilor mele”. Apărut la Editura Agata. Botoşani, 2007;
3.Istrate, Ion. ,,Teodor Epure – sămânţa mirabilă şi afirmarea spiritului normalian”. Apărut în revista Luceafărul nr. 4(16) din 11.04.2010 (www.luceafarul.net)
4.Arhiva revistei ,,Vorniceneanul”. Dosar nr.59 – Aurel Muraraşu.

Articole pe aceeaşi temă:
1.Ion, Istrate. ,, Teodor Jacotă: viaţă cu zbucium şi har sau quadriptarea personalităţii”. Apărut în revista Luceafărul nr. 12 din 11.12.2009. (www.luceafarul.net)
2.Ion Istrate. ,,Lucia Olaru Nenati – ciudesă a Nordului Moldav sau ,,zâna blondă a Ipoteştilor”. Apărut în revista Luceafărul nr. 2(14) din 11.02.2010 (www.luceafarul.net)
3.Ion Istrate. ,,Ciprian Mitoceanu (Micul Asimov) în drumul său spre celebritate”. Apărut în revista Luceafărul nr. 3(15) din 11.03.2010 (www.luceafarul.net)
4.Istrate, Ion. ,,Teodor Epure – sămânţa mirabilă şi afirmarea spiritului normalian”. Apărut în revista Luceafărul nr. 4(16) din 11.04.2010 (www.luceafarul.net)
5.Ion Istrate. ,,Doru Petrariu, după al treilea salt de trambulină pentru a se arunca după zidul enigmatic al USR”. Apărut în revista Luceafărul nr. 6(18) din 11.04.2010 (www.luceafarul.net)

Vorniceneanul. Romania, 11.07.2010

Citare:
Istrate, Ion. ,,Aurel Muraraşu – intelectualul progresist -, îmblânzitorul ,,berbecilor moldavi”. Apărut în: revista Vorniceneanul. Romania, 28.06.2010, Botoşani: Editura Agata. Disponibil online: http://www.vorniceneanul.ro

Etichete:

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2015 Revista Vorniceneanul.Toate drepturile rezervate.

Revista Vorniceneanul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.