Scrisoare mamei
Stelian Platon
Ce rar mai poartă astăzi vântul,
Miros de pâine de acasă,
Pe drumuri mi s-a încleiat cuvântul
Şi-n colţ, scrisoarea mea e roasă.
De-aici, dintre pereţi străini,
Gândul mi-e-mpietrit spre tine;
Tot cauţi în lătrat de câini,
Poştaşul cu o veste ce nu vine.
Cu ochii stinşi, întrebători,
Când zeii din rugăciuni căzură,
Mă cauţi printre călători,
Cu scrisoarea prefăcută-n zgură.
Şi-acolo sus, lângă fereastră,
Pe unde zorii se strecoară întâi,
Unde aşezai icoana noastră,
În lungă rătăcire tu...