Scrisoare mamei                 Stelian Platon Ce rar mai poartă astăzi vântul, Miros de pâine de acasă, Pe drumuri mi s-a încleiat cuvântul Şi-n colţ,  scrisoarea mea e roasă. De-aici, dintre pereţi străini, Gândul mi-e-mpietrit spre tine; Tot cauţi în lătrat de câini, Poştaşul cu o veste ce nu vine. Cu ochii stinşi, întrebători, Când zeii din rugăciuni căzură, Mă cauţi printre călători, Cu scrisoarea prefăcută-n zgură. Şi-acolo sus, lângă fereastră, Pe unde zorii se strecoară întâi, Unde aşezai icoana noastră, În lungă rătăcire tu... 

  Descoperind revista Vorniceanul,  mi-am reamintit de fostul meu profesor Eugen D. Neculau intemeietorul Universitatii Populare din Ungureni, fiind prima universitate populara din mediu rural din Romania ce a functionat intre cele doua razboaie despre care ne povestea deseori. Vreau sa va felicit pentru activitatea de iluminare a satului romanesc! Dumitru Neghină

  MIHAI MAXIM: „Daca ar fi sa-mi reiau viata de la capat, as alege fara cea mai mica ezitare acelasi drum” articole preluat din: www.Stiri.Botosani.ro ,,A imbatrani frumos inseamna, mai ales, a-ti gestiona cat mai inteligent mostenirea pe care o vei lasa in urma” (Mihai Maxim). Mihai Maxim s-a nascut pe 9 noiembrie 1943, in comuna Vorniceni, judetul Botosani. „Datorez totul acestui popor si acestei tari. Nu sunt vorbe mari, ci este porunca marilor personalitati nascute in acelasi colt de tara – nordul Moldovei, in care m-am nascut si crescut: Eminescu, Enescu, Iorga,... 

 9 ianuarie 2011, Botoșani Membrii, colectivul de truditori, ai redacției Revistei ,,Luceafărul” s-au întâlnit la Botoșani, Sala de conferințe a Editurii Agata, pentru a evalua munca din cei doi ani de existență a publicației de cultură, educație și atitudine. La această întrunire, a fost lansată ,,Gazeta din Vitrină – foaie de informare culturală”.  

  Un început de an strălucitor urez temerarului colectiv al revistei „Vorniceneanul” !  Cu consideraţie,  S.PLATON – New York Vieţile confuze de Platon      Ne zvârcolim pierduţi prin vieţile confuze, Pe cruci ne aşezăm de-a gata răstigniţi. Zăpezile ne cresc de-atâtea ierni pe buze, Şi-n palme ne bat cuie noii parveniţi. Este îngrădită şi înspăimântătoare Viaţa asta tristă, pe răboj cu amintiri. Un alt văzduh ne iese în întâmpinare, Şi-un adăpost la umbra vechii amăgiri. Ţara mea, aştepţi, de-o viaţă anii buni, Şi în acest mileniu...