Vorniceneanul

Bine aţi venit!



Meniu

Bine aţi venit!

Revista VORNICENEANUL este o publicaţie locală pusă în slujba fiilor satului Vorniceni.
Fondatorii publicaţiei îşi propun să insereze în paginele sale un conţinut, care să vorbească despre fiii Vornicenilor, cu viaţa şi faptele lor.
Cel mai important element al unei comunităţi – omul, de cele mai multe ori, este neglijat.
Cinstirea şi păstrărea memoriei fiilor satului Vorniceni pentru faptele şi contribuţia lor în cadrul comunităţii este, defapt, obiectivul major al acestei publicaţii.

Despre un vornicenean, în cartea: DIONISIE PĂDUREŢ - PARFUML AMINTIRILOR -. IN MEMORIAM, autor Ilie PASCAL
Sursa primară: www.luceafarul.net Autor: Ion Istrate http://www.luceafarul.net/ilie-pascal-92-o-punte-intre-vremurile-trecute-si-prezente ILIE PASCAL, 92 O PUNTE ÎNTRE VREMURILE TRECUTE ȘI PREZENTE  (Text extras din prefaţa cărţii DIONISIE PĂDUREŢ – PARFUML AMINTIRILOR -. IN MEMORIAM, autor Ilie PASCAL, apărută recent la Ed. Agata, Botoşani)   O, amintirea-i corn de vânătoare, cu sunetul pierzându-se în vânt… (Apollinaire)  Această cărticică, un semn de omagiu adus profesorului Dionisie Pădureț, leat de-al domnului Ilie Pascal, este un fel de RUGĂCIUNE, o încercare de a implora pe Atotputernicul și a ne îndemna, pe noi toți, să avem grijă de cei care și-au petrecut pământescul trai și au fost demni de un demers social veritabil, nu numai pentru simpla lor viață, ci și pentru semenii săi, lăsând lucruri memorabile în urma lor. Și, pentru multe altele, aș aminti cititorilor un comentariu din Revista Vorniceneanul, inserat de ilustrul... 
Vorniceneanul
BOBUL DE GRÂU       Vara cu miros de pâine proaspătă,     A coborât ca o pasăre sălbatică ,    Cu priveliști și bucurii senine,    Și peste tot e numai veselie.     E timpul, când ffuge din lanuri ciocârlia,     Vara și-a-ncărcat pretitindeni bateria,     Obrazul pâinii se lasă privit d-aproape,     Și-mi înalț gândul de-mplinire mai departe.     Grâul pe câmpie se-ntrece cu lumina,     Vara e-n sat și-n jur cât n-ajunge privirea,     Bobul,soldat al oștirii de piatră,     Se scutură și se lasă la vatră,      Bătrânii din cofița plină și grea,     Dau grâului să soarbă adânc din ea,     Apă rece și limpede de izvor,      Să fie mâine tot mai strălucitor/      Grâul este limba noastră dulce ,amară,      Când pământul suspină greu la țară,      Se pare că tot cerul se sprijină ,      Pe grâul dat în pârg ,mireasă blândă.      Miroase ades a grâu și a iarbă... 
Vorniceneanul
GETA SLABU O educatoare pentru acum și pentru mai târziu Autor, Prof. Teodor Epure   Moto : ”Majoritatea oamenilor concep fericirea ca pe un element exterior lor. Ei așteaptă fericirea ca pe  un dar din partea cuiva. O greșeală fundamentală. Fericirea, multă, puțină cât este, e în noi și nu ne-o poate da cineva. Cineva nu poate decât să ne-o ia. Asta poate oricine și cu mare succes.”                                                                                                                                     Ileana Vulpescu – ”Arta conversației”, pag. 176 Într-o zi de toamnă cu mult soare, am făcut o vizită la Grădinița nr.1 din Vorniceni, unde am fost întâmpinat cu multă căldură de către educatoarea Geta Slabu. Bucuroasă de prezența mea, cu zâmbetul ei senin, m-a condus în sala unde copiii își desfășurau activitatea. Erau copiii în ochișorii cărora am privit atent... 
Vorniceneanul
  LA VORBĂ CU TRANDAFIRUL   Din primăvara vieții mele, am înțeles, Că pot sta la vorbă cu un trandafir cules, Care și-a deschis petalele spre lumină, Și este vechi locuitor în grădină. E trandafirul ce înflorește-n tăcere, Gândurile amăgitoare de iubire, Ce se scurg mereu pe fruntea mea de stele, Când soarele la zenit arde cu putere. Ce tânăr eram când iubeam trandafirii, Cu parfumul lor mă pierdeam lesne în gânduri, Când înfloreau în grădina vieții mele, Și zâmbeau duios în roua de petale. Se înalță vesel și viguros sub soare, Și mă bucur când bobocii îi dau în floare, Îndură frig și parcă nu știe ce e cald, Sub cerul ce se zbate ades ca un fald. Pomii,iarba, cerul pământul toți gândesc, În graiul lor în dragostea lor,în mod firesc, Să nu mai furi visele celor îndrăgostiți, Că vor avea ochii mereu încremeniți. Petalele tale de aur mă îmbată, Și n-ar trebui să dispari niciodată, Nu mi-e rușine să revin în grădină... 
Vorniceneanul
MESTEACĂNUL   Ca un preot înalt și în alb îmbrăcat, Mesteacănul e un arbore tolerant, Arbore cu temperament de lumină, Și furtuna niciodată nu-l înclină. Sub coronamentul său plin de lumină, Cresc alte specii-n siguranță deplină, Și le conservă multă răcoare și umbră, Ferindu-le tot timpul de frig și căldură. El pare o lumânare înfrunzită, O piramidă de aer întărită, Protejează și-mparte hrană de lumină, Celorlalte specii care nu se înclină. Lemnul său fiind atât de carbonizat, Arde la fel de bine verde și uscat, Pădurea l-a ales într-un forum deputat, Pentru respectul gratuit ce l-a purtat Mi s-a întâmplat să văd o dată în viață, Cum vântu-i poartă sămânța la distanță, Un pui de mesteacăn ca iarba a răsărit, Pe un acoperiș de paie bine clădit. Când celelalte specii cresc mai înalte, Mesteacănul primește lumini obturate, Odăjdiile ajung  zdrențe înnegrite, Iar  ramurile devin tot mai chircite. Trunchiul sună... 
Plebeul pe Facebook: Votul e un drept al meu!
Primit pentru publicare: 15 nov.2014. Autor: Almeu PUMNUL Postat: 15 nov.2014.   Plebeul pe Facebook Votul e un drept al meu!   Ce bre? … Dacă merg să-mi dau votul? Cui să-l dau? … Vezi de treaba ta!… E votul meu, cum să-l dau? Atâta lucru mi-a mai rămas! Și nu-l vând, așa cum vor unii, pe o țuică, un castron de mălai sau mai știu ce?… pe promisiuni deșarte… la TV… Se vede, nu au curajul să vină printre noi! Nu-l dau!… nu, pentru că de-l dau așa, s-ar putea s-l pierd de tot și, atunci, cu ce m-aș mai mândri?…  Atât mi-a mai rămas și nu vreu să-l dau. Încă nu e vremea să am încredere cui dau așa ceva. … Ce? … A da, ai dreptate! De fapt nu-i proprietatea mea să-l scot la mezat când vreau. Și acest drept al meu e tot al lor, pentru că tot ei mi-l scot la piață, când vor mușchii lor. … Ce? … A da, ai dreptate!  De aceea nu mai am nimic: nici slujbă, nici ce pune pe masă,... 
Simpozion universitar: PROF. UNIV. OCTAVIAN IONESCU, UN SIMBOL
Sursa primară: www.luceafarul.net Autor: Gheorghe GHERMAN   Simpozion universitar PROF. UNIV. OCTAVIAN IONESCU, UN SIMBOL   S-ar putea spune că joi, 23 octombrie 2014, am avut onoarea de a fi invitat la Universitatea Ioan Cuza Iași, în cadrul Simpozionului dedicat modernizării dreptului ca modalitate de apropiere cu cerințele actuale ale României, aflată în plină tranziție. Această acțiune s-a desfășurat în Aula ,,Mihai Eminescu” , la care au participat personalități universitare de seamă, somități ale științei dreptului din România, studenți, doctoranzi, persoane interesate de noutățile din acest domeniu. Interesant a fost faptul că simpozionul a dat ocazia lansării cărții ,,În memoriam Octavian Ionescu” mare personalitate a țării noastre , doctor în drept civil și filozofia dreptului. O mare bucurie mi-a făcut prezența celor trei copii , ai distinsului profesor, și ei importanți intelectual: prof. univ. în drept Lucian Ionescu, Ilinca... 
D.M. GAFTONEANU: Electorală prezidențială, turul II 2014
  Sursa primara: www.luceafarul.net Autor: D.M. Gaftoneanu    75 de ani de la nașterea lui ION CĂNĂVOIU (n. 8 septembrie 1939 la Runcu, județul Gorj –  22 octombrie1992), profesor, poet, prozator, traducător și epigramist)   Fabulă- Ion Cănăvoiu                                ,,Nu poți ține doi pepeni într-o mână.” (proverb românesc) ,,Ne peux pas vous deux melons dans une main.” (trad. fr.) Erau doi corbi prieteni foarte, Legaţi pe viaţă şi pe moarte, În bucurii, ca şi-n nevoi. Deci, Corbul Unu – Corbul Doi. Un singur cuib, un singur gând: Să nu se supere nicicând. Zburau alături prin păduri, Se înfruptau din prospături (O paranteză-mi sare-n cale Sunt leşuri vechi şi… trufandale),                             Furau ades de la vecini, Dădeau atacul prin grădini, Tot ciuguleau, după tipic,                                         Şi... 
Vorniceneanul
MĂRTURISIRI DIN COPILĂRIE   Când cerul era clar ca apa de izvoare, Cerbii-și păstrau vârsta -n  coarne triumfale, Copacii în inele de aur albe, Era un măr cu un fruct-n vârful coroanei. Ca un soare blând secătuit de puteri, Fructul rotund cu ale sale străluciri, Se legăna-n capătul unei crengi subțiri Cu aroma sa ce-mi pătrundea printre nări. În pofida avertismentelor bunicii, M-am cățărat încet în pomul de atunci, Simțeam rotunjirea catifelată-n palmă, Și carnea gustoasă în gura palidă. Am întins mâna ușor înălțând-o mai sus, Codița subțire într-o clipă am atins, Fructul a cedat  inexplicabil căzând, În ierburile înalte și grase dansând. Un călător l-a zărit și l-a ridicat, Și-a înfipt dinții-n coaja roșiatică, Bunica supărată la el a strigat, Mărul e aceluia care s-a cățărat. Călătorul și-a ridicat fața supărat, Spre locul unde mă balansam disperat, După câteva momente triste a trântit, la pământ fructul roșu... 

Drept de autor © 2009 Revista Vorniceneanul.Toate drepturile rezervate.

Revista Vorniceneanul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.