Vorniceneanul

Bine aţi venit!



Meniu

Bine aţi venit!

Revista VORNICENEANUL este o publicaţie locală pusă în slujba fiilor satului Vorniceni.
Fondatorii publicaţiei îşi propun să insereze în paginele sale un conţinut, care să vorbească despre fiii Vornicenilor, cu viaţa şi faptele lor.
Cel mai important element al unei comunităţi – omul, de cele mai multe ori, este neglijat.
Cinstirea şi păstrărea memoriei fiilor satului Vorniceni pentru faptele şi contribuţia lor în cadrul comunităţii este, defapt, obiectivul major al acestei publicaţii.

Vorniceneanul
Paul Ungureanu „Oamenii se nasc, trăiesc şi dispar. Scrisul rămâne ca un testament al tuturor peste veacuri… Slavă acestui pământ cordărean!” În urmă cu aproape 10 ani am avut un dialog sincer, plin de substanţă cu regretatul profesor şi scriitor Mihai Munteanu. Şi-a pus inima în palmă având o mare bucurie că şi-a deschis sufletul în faţa mea într-un dialog total neconvenţional. A fost ca profesor un dascăl exemplar de tip haretian. Ca scriitor a publicat 16 cărţi între anii 1969-2008, din care 10 cărţi de versuri şi 6 cărţi de memorialistică, având în ultimii ani de viaţă un mare regret că n-a făcut parte din Uniunea Scriitorilor. Chiar şi fără această dorinţă neîndeplinită, poate fi considerat un adevărat scriitor contemporan botoşănean, a cărui operă literară va rezista în timp. Într-o declaraţie ce ţine de un adevărat testament Mihai Munteanu a afirmat următoarele: „Mi-am adunat sufletul de dascăl cordărean, fiu... 
Vorniceneanul
Teodor Epure NOSTALGIA  COPILĂRIEI           Când revin în curtea copilăriei, Sufletu-mi tresare,casa-i pustie, Aici m-am născut, aici am suferit, Aici copilăria mi-am petrecut. Curtea e plină cu ierburi înalte, Copacii sunt îmbrăcați cu flori albe Peste tot e liniște senină, Găleata la fântână nu e plină Privirea îmi curge ca apa lină,,. Nimeni nu-mi apare-n prag cu lumină, Mă îmbată-n văzduh parfumul de tei, Iar lacrimile în ochi păreau scântei. Ascult în gând tristețea picurând, Iar pașii mei ți acum îi aud, Pe unde am tracut ades în grabă, Când am ajutat părinții la treabă. Am copilărit și mi-am petrecut viața, Trăind cu-același ideal același dar, Când acum e în ceață dimineața, Și inima îmi bate tot mai rar.
Vorniceneanul

GLASU-MI SPUNE


28 Aug , 2014
Poem de Teodor Epure GLASU-MI SPUNE Sunt bărbătul cu zâmbet de trandafir, Îmbrăcat în haine ,de zefir, Sunt o creangă de vișin înflorit, Sunt bob de argint din stupul ceruit. Sunt salcâmul cu flori pline de nectar, Pentru acei ochi frumoși de cleștar, Care-mi zâmbesc în zi de sărbătoare Și mă scaldă în lumini de mare. Sunt o frunză cu un bob de rouă Și -am drept la o clipă de viață nouă, Când în jur e numai veselie, Și timpul se măsoară-n hărnicie. Sunt frate cu aripa cerului, Simt cum bate inima pământului, De nu mă credeți , veniți lângă mine, S-auziți clopotul limbii române. Dacă încearcă cineva să-mi spună, Care e originea mea străbună , Din pământ vechi românesc sunt clădit, Ș-aici mâinele mi le-am bătătorit. Țin respirația -n străfundul pieptului Sper împlinirea neîmplinitului,, Cred în ziua mai bună de mâine, Dacă sorb cuvinte noi dintr-o pâlnie.
O CARTE DOCUMENT - INVAZIA LIPITORILOR ȘI A RECHINILOR LA IAZUL DRĂCȘANI
Sursa primară: www.luceafarul.net, autor: prof.Teodor Epure, 13 aug.2014. http://www.luceafarul.net/o-carte-document-invazia-lipitorilor-si-a-rechinilor-la-iazul-dracsani    O CARTE DOCUMENT – INVAZIA LIPITORILOR ȘI A RECHINILOR LA IAZUL DRĂCȘANI CULEGERE DE DOCUMENTE  Coordonatori :    Petre Panțiru, prof. univ. dr. ; Mihai Popa Moto: “ Cetind sute de cărți despre probleme mari scrise de sute de oameni, deosebiți în loc, în timp, în       neam, în      toate, afli ceva comun care te înalță”.  ( Nicolae Iorga, Cugetări, Editura Tineretului, pagina 89) Pentru a convinge cititorii că “dreptatea este un principiu moral și juridic care cere să dea fiecăruia ceea ce i se cuvine și să-i respecte drepturile: echitate; faptul de a recunoaște drepturile fiecăruia și de a acorda fiecăruia ceea ce se cuvine “ (DEX), cartea se deschide cu un citat din poezia “ Împărat și proletar” de Mihai Eminescu: “ Spuneți-mi ce-i dreptatea?... 
Vorniceneanul
Teodor Epure MUGURI DE PRIMĂVARĂ Primăvara vine de pe culmi înalte Coboară prin păduri și cărări zvântate, Ca o luntre ce se pierde în zare, Și mereu face semne când dispare. Aburii se-nalță-n aerul încălzit, Furnicile s e-ntorc la mușuroiul clădit Și cu un zâmbet dulce și gând senin, Privesc cu drag,cum în șir cocorii vin. Pe o frunză plină cu boabe de rouă, Urcă un gândac, rătăcit,când plouă,  Urcă, numără pașii,și stă rezemat, Până când e smuls de un vârtej ciudat. Liniștea intră-n iarba înaltă dansând, Vântul discută cu cineva reproșând, Că împrospătează aerul răsfirat Și nu primește omagiul așteptat. Când pomul cerului se va redeschide, Voi arde vechile amintiri avide, Bucurându-mă când cerul e senin, Și nu va mai exista niciun suspin. Te rog primăvară să vii prin sat mai des, Să privesc cum mugurii din mlădițe ies, Și se hrănesc cu aceeași apă de izvor, Când pe cer nu e nicio urmă de nor.
Vorniceneanul
Teodor Epure         CIOCÂRLIA  LACOMĂ Când ciocârlia cânta mai frumos, I se făcu foame acolo sus Flămândă ar fi găsit, hrană pe câmp, Dacă ar fi căutat-o la timp. Dar văzu un pescar cu niște viermișori, Să ceară i s-a părut mai ușor Decât să caute cu migală. Pe câmp, ar fi găsit fără-ndoială. În schimb pescaru-i ceru o pană. Ciocârlia îi dădu fără teamă, Târgul i s-a părut mai ușor, Hrana obținându-se fără spor. După ce mănâncă un viermișor, Și sfredelea înălțimele în zbor Văzu cum se înalță din câmpie, În văzduh o altă ciocârlie. Aceasta mai înțeleaptă îi spune Noi suntem păsări în culori divine, Îngeri cu poruncă de la DUMNEZEU Să înveselim lumea când e mai greu. Ciocârlia privi atunci în jos, Pescarul cu viermișori într -un coș, Repede-și smulse două pene din zbor, Și căpătă doritul viermișor. Așa făcea schimbul zile la rând, Până a încercat să zboare spre sud, Dar i-a... 
Durerea înstrăinării. Vasile Popovici: FIUL RISPITOR
Vasile Popovici       Fiul risipitor   Fiul tău a scris o carte. (Fiul tău mereu departe). Poţi veni, tată, din moarte, Poţi ceti din moarte, carte?   Fiul tău risipitor S-a întors cu dor de casă. Casa, unde-i casa, tată? Casa voastră nu-i pe-acasă.   Prag s-aveţi, să staţi în prag, Aţi luat-o-n cer la voi? În cerdacul vechi al casei, Staţi voi, staţi voi, amândoi? Mâna streaşină la ochi Puneţi, dac‘-aveţi priviri, Din cerdacul vechi al casei Să scrutaţi nemărginiri. Fiul tău s-a-ntors acasă; Fiul pleacă înapoi. Să se risipească, pleacă. Pleacă-n risipiri la voi. Îţi duc, tată, cartea mea. (Mama a ceti nu ştie). Mama doar o asculta Gândurile-mi din hârtie.
Literatura pentru copiii noștri, din Italia: ,,La mia bambola”
Literatura pentru copiii noștri, din Italia   Magdalena Bădărău: ,,La mia bambola”   La mia bambola si e persa Il cane se la rosicchiata Ma la fatina e arrivata Magicamente la riportata. Il cane Bau, che la trovata Che per un osso la scambiata Ma per fortuna bambolina Ai incontrato la fatina.
Literatura pentru copii. Debut, Magdalena Bădărău: ,,Șoricelul și brânzica”
Literatura pentru copii Debut, Magdalena Bădărău: ,,Șoricelul și brânzica”       De vrea să vină și să-mi ia, Acel șoricel, brânzica mea Și chiar de ar vrea, n-ar îndrăzni Căci vai, amarnic s-ar căi! Vecina mea, o pisicuță Ce mă tot linge pe-o mânuță , Ar vrea și ea brânzica mea, Dar și pe șoricel să-l ia. Și tot pândește și lovește, Cu a ei codiță dă de veste, Că stă să sară și să-și ia Și șoricelul, și brânzica. Dar, eu pe mama am ascultat Și brânzica, toată, am papat. Șoricelului i-am dat un sorț Și acum, pisi se linge pe bot.
Vorniceneanul
BALADA UNUI CĂLĂTOR Autor, Teodor Epure   Pe aleile pustii încremenite, Pășea alene c-o geantă subțioară Ș-atingea-n treacăt o creangă de boschete, Simțind foșnetul tomnatic prima oară. Era palid, cu un surâs încremenit, Se plimba gândind la ceva deosebit, Să spargă oglinda cerului de azi Să afle alt univers, fără necaz. S-a oprit la o fântână arteziană, Și-a muiat mâna în oglinda lichidă, A aruncat o piatră-n apa limpede Ochii s-au transfigurat-n diamante. Încet a coborât-o potecă-n pantă, Trecu printre două straturi de garoafe, Liniștit s-așezat lângă lac pe-o bancă, Privind unduirea florii conice de apă. Mirosul mii de-arome-l împresoară, În ram s-aude-un zumzet de vioară, Garoafele-l privesc cu-a lor frumusețe, Ieșind în cale parcă să-i dea binețe. Sub o salcie pletoasă de lângă lac, Văzu oceanul nesățios al cerului, Cu fiori de nori ce se plimbau după plac, Purtați la orice mișcare a vântului. Părea calm, dar se îngălbeni... 

Drept de autor © 2009 Revista Vorniceneanul.Toate drepturile rezervate.

Revista Vorniceneanul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.