Vorniceneanul

Bine aţi venit!



Meniu

Bine aţi venit!

Revista VORNICENEANUL este o publicaţie locală pusă în slujba fiilor satului Vorniceni.
Fondatorii publicaţiei îşi propun să insereze în paginele sale un conţinut, care să vorbească despre fiii Vornicenilor, cu viaţa şi faptele lor.
Cel mai important element al unei comunităţi – omul, de cele mai multe ori, este neglijat.
Cinstirea şi păstrărea memoriei fiilor satului Vorniceni pentru faptele şi contribuţia lor în cadrul comunităţii este, defapt, obiectivul major al acestei publicaţii.

La sfârșitul iernii, de 1 Martie cu Dorina Micu
Zilele iernii au trecut si primavara izbucneste cu frenezie. Am stiut mereu ca aceast anotimp se identifica cu vointa de a trai, cu speranta si asteptarea armoniei si a izbanzii. Natura impune frumusetea, forta, iubirea si continuitatea vietii. Mi-am repetat de multe ori: fericiti sunt cei care vin pe lume in acest anotimp de triumf al vietii, asa cum e o mare tristete sa pleci catre alt taram pimavara, cand totul freamata de bucurie. Sunt nostalgica, stare fireasca pentru mine in aceasta etapa de viata. Imi amintesc  cu duiosie si nestavilit drag zilele de 1Martie de la scoala de inceput a carierei mele didactice, astazi numita prof.O.Ionescu. Toata luna februarie fetitele blonde cu ochi albastri plini de senin-elevele mele lucrau pe sub banca martisoare: cu ace fine impleteau matasea rosie [semnificatia focului, a luminii] cu firul  de matase alba,simbol al candorii si puritatii. Faceau minuni! Cata grija ca manutele sa fie mereu curate pentru ca produsul sa fie impecabil! ERAM FASCINATA!... 
LA VORNICENI - PROPUNERI PENTRU O STEMA A COMUNEI
Primarul comunei Vorniceni, prof. Ovidiu Corleciuc, supune atenției publice propuneri pentru stema comunei. Asteptam sa ne comunicati varianta agreata de Dv.      
Vorniceneanul
Primit pentru publicare: 19 febr.2015. Autor: prof. Teodor EPURE.   Sena Ungureanu – dascăl     ,,făuritor de suflete’’ s-a  volatilizat in somnul de veci                             Motto: ,,Țin minte-un timp ce nu l-a șters uitarea Când ,chipul mamei, mult iubit, Îmi apărea alături alt chip Un chip frumos si blând : învățătoarea.”                                            Nina Cassian   Este greu de crezut, că după ce i-am admirat privirea limpede, surâsul liniștit, întreaga ei înfățișare care respira calm şi siguranță, că numai după 51 de ani de viaţă, se vor așeza peste un mormânt proaspăt, zeci de coroane. Coroane peste mormântul în care se odihnește profesoara Sena Ungureanu, o persoană care a crescut şi educat în spiritul dragostei pentru frumos generații de elevi. Ştia ca era bolnavă, a suferit multă durere în spital. Știa că mai mult decât... 
Vorniceneanul
ȚĂRANII Copil, vorbeam cu soarele în fiecare clipă, Despre cei care luau în palmă țărâna încă, Mângâindu-și fața cu ea și-n șoaptă murmurând: Nu avem lacrimi să udăm acest însetat pământ. Aproapele lor era țărmul pe care s-au născut, Singuri, au văzut cum mugurii din nou s-au desfăcut, Cum se curmă încet munții la trecerea timpului, Cum se citește brazda și ființa locului. Ei aud cum orizonturile se cumpănesc, Cum cresc ierburile și cum mugurii izbucnesc, Văd naștera luminii .și vorbe nu părăduiesc, Vorbele lor spuse odată nu se mai rostesc. Știu că fântânile trebuie la timp curățate, Brazda trasă adânc,animalele mângâiate, Cum se rotește pasărea în văzduhul azuriu, Și multe altele pe care eu nu le mai știu. Ei mi-au rămas ades în sânge ca un plug strămoșesc, Cu fierul cald, mirosind a vară și a ceai domnesc, Cu ochii lor ce au îndulcit orizonturile, Căutând pasărea vestitoare și zările. Peste ei au trecut multe, dar... 
Vorniceneanul
Sursa primară: http://www.luceafarul.net/debut-la-luceafarul-lacramioara-andrei-dor DOR Mama azi își strigă fii rătăciți prin lumea-întreagă, Jalea s-a aprins în ruguri, lacrima își face drum printr-un colț de cataractă și o lași să se usuce în artroza mânilor și o vei servi la masă ca să-ți ogoiască dorul de început și de sfârșit. Tatăl e o cruce-n cimitirul încremenit între cer și îngeri parcă nu mai este loc. Au rămas în prag copiii nenăscuți și plouă, plouă Căci mai vine un potop.  
O altă pierdere pentru învățământul vornicenean
Primit pentru publicare: 31 ian.2015. Autor: Lenuța FRUNZETE Publicat: 31 ian.2015 O altă pierdere pentru învățământul vornicenean Prof. SENA UNGUREANU Din nou și parcă tot mai des, clopotele bisericilor din Vorniceni vestesc prin dangăt de jale dispariția unui locuitor al satului.De această dată,sfâșietor de dureros au vestit trecerea la Domnul a regretatei noastre colege PROF.UNGUREANU SENA.Nu ne vine să credem că a plecat mult prea devreme dintre noi,lăsând cu inimile zdrobite de durere pe cei doi copii ai săi-LUCIAN și ROXANA,care nu de mult au cunoscut și durerea pierderii tatălui lor. A plecat din această lume plină de greutăți și nedreptăți la o vârstă când altele erau planurile-să-și căsătorească fata,băiatul,să mai construiască ceva ,să-i poarte de rânduiala soțului a cărui moarte neașteptată(culmea ,tot la 51 de ani ca și ea),i-a distrus pe toți,durerea pierderii acestuia a fost prea greu de suportat pentru ea și iată,la nici... 
Vorniceneanul
AM,TOTUȘI ,O VIAȚĂ Schimb gânduri,când visurile-mi năvălesc, Dau afară pe cele care nu-mi trebuiesc, Am uitat chiar că între oameni trăiesc, Și mereu la problemele mele mă gândesc. În cotidianul ce mă-nconjoară, Mi se pare că tot mai mult contează, Banii,faima,prestigiul,o viață ușoară, La care toți gușații apelează. Totul pare atât de obișnuit, Încât nu văd ceva mai deosebit, Am uitat,totuși,că avem o viață, Chiar dacă fărădelegile ne apasă. Văd rar ochi,care știu să surâdă la soare, La o mână caldă,sau la o floare, Caut mai des ochi,care m-ar învăța Să mulțumesc pentru tot ce voi avea., M-ar învăța să zâmbesc des la soare, Lumina vremurilor viitoare, Să mă bucur adesea de o viață, Care să nu se irosească ca o ceață.
Vorniceneanul
Sursa primară: www.stiri.botosani.ro Autor: Florentina TONIȚA Sursa foto: www.stiri.botosani.ro   Dr. biolog Gheorghe Hrincă, distins cu Premiul Academiei Române: “Cineva se străduieşte să piardă Popăuţiul, cu tot ce înseamnă el: istorie, brand, prestigiu şi palmares ştiinţific!”   Doctor biolog Gheorghe Hrincă este cercetător ştiinţific la Staţiunea de Cercetare Popăuţi, Botoşani. După decenii de muncă, perseverenţă şi pasiune, a fost distins cu Premiul Academiei Române, publicaţia noastră consemnând, la momentul potrivit, acest fapt. Unele reacţii pe marginea obţinerii acestui premiu au fost, însă, extrem de agresive la adresa cercetătorului Gheorghe Hrincă, în contextul unei situaţii tot mai degradante în care se află de un timp Staţiunea de Cercetare Popăuţi, instituţie prinsă, din păcate, în vâltoarea jocurilor politice şi nu numai. Există numeroase temeri că soarta acestui edificiu de cercetare a României... 
Vorniceneanul
Autor: Teodor EPURE PLĂSMUIRE DE IARNĂ Parcă din altă lume cad ninsori întruna, Troiene sunt în fiecare văgăună, Zăpada este spulberată de vânt, Pale de fum,din foc de lemne curg pe pământ. Pe marginea acestei zile înghețate, Răni de frig pâlpâie împrăștiate, Ninge cu pajuri ca-n cartea de povești, Iar țurțurii greu atârnă la ferești. Când ieșisim din curte,la strada mea, Un puști de șapte anișori încerca, Cu ajutorul unui băț găsit undeva, Să spargă-un strat de gheață din fața sa. Puștiul și-a întețit activitatea, Cu gând să-și contureze personalitatea, Era atât de serios și preocupat, Să termine tot mai repede de spart. C-un zâmbet copilăros mi-a relatat, Că e deosebit de îngândurat, Că mama sa alunecă pe gheață Când pleacă la serviciu dimineața. I-am recomandat să pună și sare, Că ghețușul mai ușor va dispare, Puștiul vesel ia sarea din solniță, Pe care o împrăștie cu toată forța.
Vorniceneanul
  PESTE CÂMPIILE TOPITE   Când-mi lipsea ceva,înainte de a mă naște, Fugeam de-acasă într-o zi de Paște, Ploua. Dansam imaginar pe pământul apos, Era atât de bine.Eram foarte bucuros. Totuși m-am întors,cineva cu dor mă aștepta, Să mă nasc băiat cu ochii-boabe de catifea, Așa am intrat în sufletul casei,tot scâncind, Melodia de-nainte de a mă naște, dansând. Am făcut cunoștință cu mama prima oară, I-am zâmbit alb,când mi-a întins prosopul cu vară, Și un perete pe care am învățat să scriu, Numele cu cretă colorată,care-l iubeam eu. Era bine cu ea și totuși am dorit ceva, Să fug din nou de-acasă înainte de a ploua, Am șters numele mamei de pe haina de seară, Și am fugit de-acasă pentru a doua oară. Iarba se cocea sub căldura tălpilor albite, Ploaia m-a-ncununat Domn al câmpiilor topite, M-am oprit la marginea pădurii blestemate, Unde caii suri m-au alungat cu a lor copite, N-am plâns atunci,fiindcă n-am știut cum se plânge, Ploaia... 
Vorniceneanul
Luicia OLARU NENATI Colind sub fereastra Ajunului “Cred că cel mai frumos mod de a-mi felicita în acesta zi prietenii si cititori, cei pe care îi cunosc şi în chip real dar si pe cei doar virtuali, e să le colind sub fereastra Ajunului, imaginând zăpada, fie ca ninge sau nu în realitate. Aşadar, primiţi rogu-vă colindul meu prin care doresc să vă sporesc starea de sărbătoare şi să vă menesc numai de bine pentru seara magică a naşterii Domnului şi pentru un An Nou încărcat cu darurile visate! “ Videoclip pentru lucia olaru nenati you tube flori de mar: www.youtube.com/watch?v=4e1ekEFg8f4
Vorniceneanul
 PRIVESC LUMEA Privesc cerul cum se încrețește de nori, Pământul înflorit de atâtea ploi, Merii îmbrăcați în haine noi de nuntă, Și prin vecinii mei mierla din nou cântă. Privesc mâini care știu a mângâia blând, Privesc lumina ajunsă pe pământ, Privesc atent la oamenii care muncesc, Privesc  mugurii copacilor care cresc. Privesc case luminate cu brad împodobit, În veșminte albe de neînchipuit, Privesc tinerii -n haine de sărbătoare, Cu păr de aur și glas de priveghetoare. Aerul ușor e clătinat de vânt, Soarele devine din ce în ce mai blând, Inima mea e cântec sonor și curat, Și mă-ntreb de ce sunt atât de -mbujorat. Gândurile-mi sunt niște copaci înfloriți, Ce plutesc ca o parașută peste munți, Pentru lumea de azi și cea de mâine trăiesc, La lumina zilei ,îmi place să viețuiesc. Este lumea ce mă privește cu dor, Lumea ce-și clădește un tainic viitor, Și se înalță în falduri de mătase, Și de-o viață -mbelșugată se bucurase.

Drept de autor © 2009 Revista Vorniceneanul.Toate drepturile rezervate.

Revista Vorniceneanul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.