Vorniceneanul

Bine aţi venit!



Meniu

Bine aţi venit!

Revista VORNICENEANUL este o publicaţie locală pusă în slujba fiilor satului Vorniceni.
Fondatorii publicaţiei îşi propun să insereze în paginele sale un conţinut, care să vorbească despre fiii Vornicenilor, cu viaţa şi faptele lor.
Cel mai important element al unei comunităţi – omul, de cele mai multe ori, este neglijat.
Cinstirea şi păstrărea memoriei fiilor satului Vorniceni pentru faptele şi contribuţia lor în cadrul comunităţii este, defapt, obiectivul major al acestei publicaţii.

Vorniceneanul
BUNICA Un dor a început să mă cuprindă De bunica mea cu mintea lucidă, Frumoasă ca o duminică fără sfârșit, Cu inima ce bătea ca bătută de vânt. Cu argint în păr și aur în inimă, Cu broboada maro de muselină, Mi-a topit povești în leagăn în formă de dor, A umplut cu doine brazda-n vis strălucitor. Cu acea frunte truditoare și sacre mâini,. Ca fântâna-n care strălucesc lumini, Ne servea cu șerbet de trandafiri dimineața, Într-un păhărel de sticlă groasă ca gheața. A născut copii și mulți nepoți a îngrijit, Din copilărie încă a muncit, Gura-i șuieră ca unei broaște țestoase, Cuvintele-n aer a naftalină miroase. Era meșteră -n țesutul în război, Cuverturi ,macaturi țesute în foi, Tunetul în caierul prins în furcă, Coboară în firile de ploaie din luncă. Când bunicul stătea în capul mesei, Noi ne jucam pe prispa din spatele casei, Prin praful fin ca o pudră de talc mătăsos, Ea-mi mângâia obrajii cu ochii lăcrămoși. Ea... 
Vorniceneanul
Sursa primară: www.luceafarul.net Autor: Ion ISTRATE Publicat: 18 april.2015 http://www.luceafarul.net/georgica-manole-un-fauritor-ce-macina-si-desface-ideea-de-la-idei-la-firul-ierbii-la-ideea-ca-obsesie   GEORGICĂ MANOLE UN FĂURITOR CE MACINĂ ȘI DESFACE IDEEA DE LA IDEI LA FIRUL IERBII  LA IDEEA CA OBSESIE   Dacă vorbim despre tradiții, obiceuri, credință, limbă și cultură implicit ne referim la  identitate culturală, un inevaluabil reazem al conștiinței sociale. Ori a vorbi despre conştiinţa socială, avem în vedere și conștiința individuală, o componentă dominantă a structurii sufletești. De modul cum se formează și se dezvoltă omul, ca individualitate, funcționează și se afirmă pozitiv caracteristicele tuturor componentelor conștiinței colective, între acestea existând un raport de determinare reciprocă. Ideea, ca termen generic atribuit diferitelor forme ale cunoașterii logice, este rezultatul unui proces complex al conștiinței individului... 
Vorniceneanul
Sursa primară: http://www.luceafarul.net/vasile-popovici-cu-fata-dintr-a-zecea-de-liceu Autor: Vasile POPOVICI   Fata dintr-a zecea de liceu    Pe fata dintr-a zecea de liceu cu care mă plimbam pe strada gării, s-o întâlnesc acum pe stradă, eu cum să mi-o închipuiesc în nopţile visării?   Pe fata dintr-a zecea de liceu cu care mă plimbam sub raza lunii, să-i spun că o iubesc şi-acum, mereu, mereu, n-ar zice că-s nebun, de râsul lumii?     Pe fata dintr-a zecea de liceu ( o babă, – azi, iar eu, – moşneag nătâng), cum pot acum să o conving că eu de-acum nu-i  altul, ci ipostaza mea de-atunci, - acelaşi eu?  
,,Virtutea sătească”, un Proiect în sprijinul valorilor tradiționale românești
Articol preluat de pe site-ul în construcție: www.virtuteasateasca.ro   Vă rugăm să contribuiți la acest Proiect! Așteptăm propuneri pentru publicare: articole cu conținut adecvat, comentarii, știri despre fiii satelor și munca lor, fotografii și imagini etc. Fapta acestei publicații se bazează pe o acțiune voluntară și se vrea un demers în sprijinul descoperirii, promovării și conservării valorilor tradiționale românești din lumea satelor. Cine dorește un voluntariat serios, așteptăm mesaje cu următorul conținut: – date de contact valide; – o succintă prezentare personală; – domeniul, aria de cuprindere a problematicii de care se va ocupa. In etapa a II-a vom selecta și grupa colectivul de voluntari, vom elibera acreditările și legitimațiile de identitate (va fi necesară o mică fotografie personală, tip buletin). Apoi vom constitui grupe de inițiative și acțiune pe diferite domenii strict specializate. În final, vom constitui... 
LA VORNICENI - PROPUNERI PENTRU O STEMA A COMUNEI (cu textul reactualizat)
Prof. Ovidiu Corleciuc, în calitatea sa de primar, la 10 nov.2011, prin intermediul redacției noastre, a  supus atenției publice propuneri pentru stema comunei Vorniceni. Numeroasele  opinii primite la redacția revistei au permis realizarea unui top al propunerilor de mai jos, pe care-l vom publica.  Totodată vom publica și textul unui Memoriu pe care îl vom depune la Consiliul Local Vorniceni, pentru a determina executivul primăriei să pornească demersul necesar la Comisia Națională de Heraldică a României. Până atunci, rugăm oficialitățile locale să ia act de principiile și normele științei și artei heraldice, care pot fi cunoscute la următoarea adresa:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Heraldica_Rom%C3%A2niei Așteptăm în continuare păreri privind varianta potrivită, pe adresa: redacția[at]vorniceneanul.ro sau prin postarea la rubrica /comentarii/! (Sunt de interes comentariile de mai jos, de aceea le vom păstra.)    
Vorniceneanul
Înc-o scrisoare, mamă   Îţi mai trimit înc-o scrisoare În cer; acolo-i casa ta acum, Nu ştiu de-i cu cerdac şi are Şi prag, şi horn prin care iese fum.   Nu sunt grăbit, dar o să plec Că am primit înştiinţare; Pe lângă tine, de-o să trec, Mă vei cunoaşte, mamă, oare?   Sunt mai bătrân cu câţiva ani, De cât aveai pe-atunce, mamă, Când mugurul plesnea-n platani, În anul când am fost de-o samă.   Am pasu-ncet, nesigur, greu; Copiii, precum mânjii, zburdă; Şi eu zburdam la timpul meu, Acum, durerea mea e surdă. Te am în ochi vioaie şi voinică Şi nu ştiu cum arăţi acolo, Şi nu ştiu cum, că-mi este frică De viaţa cea de dincolo. De te-aş chema, ce am de zis, Mai caut vorbe cu-nţeles; De ai veni, e doar un vis Din care-aş vrea să nu mai ies.       E prima zi de Paşti, azi, mamă, Dar nu ca altădată m-am spălat Cu apă ne-ncepută-n cană Şi-un ban, că obiceiul s-a stricat.   Doar oul roşu l-am ciocnit Ştii tu cu cine, cu soţia. În... 
Vorniceneanul
Autor: Teodor EPURE SECUREA LUI MIHAI VITEAZUL Adorat de soldați pe care-i răsplătea cu pământ, Iubit de popor care s-a ținut de cuvânt, De boierii cărora le redase demnitatea, Mihai Viteazul și-a cucerit suveranitatea. A realizat visul marilor domnitori, Unind românii într-o nație cu-n cârmuitor, A gândit unirea cu paloșul său și securea, Ca alt Temistocle se sili să-nlăture robirea. Îi trebuia Ardealul care-l merita prin sânge, Căci nu se lipește carne de carne fără sânge, Din culmile căruia izvorăsc apele care scaldă , Românismul în istoria lui întreagă. Unind românii a restatornicit vechea Dacie, Demnă de a fi recunoscută de orice nație, A creat puterea de a menține demnitatea, A unui popor care a cucerit libertatea. Deși a pierit la vârsta de patruzeci și trei ani, Rămâne de-a pururi printre eroii naționali, Căci securea lui ridicată spre cerul dreptății, A prins rădăcini durabile -n lumea libertății. Dacă ar fi trăit mai mult,ar... 
Vorniceneanul
Dr. Teona Scopos   HRISTOS  A  ÎNVIAT  ! Dorul de lumină tot crește și crește … SFINTELE  PAȘTI sunt foarte aproape – În inimi căldură și visuri sub pleoape – Vom sta laolaltă cinstind creștinește. Vom fi, toți alături,sub cer înstelat – În mâini lumânări vor arde lumină – În orice creștin,sămânța divină Va naște credință așa cum ni-i dat. Vom fi mai curați,mai blânzi și mai buni – În suflet vor crește altare spre cer – Fiorul credinței,cu sfânt și mister Îl face pe om să creadă-n minuni. HRISTOS A-NVIAT,negându-și durerea. Sperăm să ne fie în toate mai bine – Să cerem iertare de ne e rușine, În miezul de om simțind ÎNVIEREA. Să fim oameni buni,așa e lăsat – Să știm prețui om și DUMNEZEU, Simțind și cântând la Paște mereu, ”HRISTOS A-NVIAT,HRISTOS A-NVIAT!”
Vorniceneanul
zvonuri, în sat Sursa primară: http://www.luceafarul.net/viata-in-ogor , autor: Bengeo MOLDOVANU Auzi, Catincă! Casandra Smaranda sunt groase în luna a șaptea și cred că-ndată o să nască la răsărit de soare după nouă ceasuri Casandra născu un mândru fecior și mai avea doi pe ogor la seceriș în toi după doișpe ceasuri soarele în amiază Smaranda cea cu două fete la seceriș în toi pe ogor o alta născu în spor feciorului pereche la mai multe ceasuri în apus de soare dinspre sat lumini se aprind trudiților bătrâni din ogor care se sting
Vorniceneanul

De Florii


5 Apr , 2015
Sursa primară: www luceafarul.net Autro: Bengeo MOLODVANU/  Publicat: 05 april.2015 (http://www.luceafarul.net/de-florii)   De Florii de Florii Florica a înflorit înflorind floritul cel înflorit din propria-i geneză de Florii în consuetudini din salcie ramuri se rup pentru pomii din grădină o albină zvon către roiuri florile au înflorit acum pe masă-i pește înflorita haină roșie ca însușire după șapte zile se îmbracă gata mărțișorul în măceș se pune precum în grădină viața prinde viață mlădițele de oameni cu bucurie în lacrimi goale cu zestrea la oglindă în pustia-i casă din ramura de busuioc cu frunza își ascunde nobila-i virgină să-i poarte noroc la dorul din sat de Florii Florica a înflorit înflorind floritul cel înflorit din propria-i geneză de Florii Florica e rumenă și roșie ca focul cu zâmbetul spre cer și petale însângerate suave aripi sacru se înalță cu totul în sus în jos la dreapta (și) la stînga Florica de Florii e... 
Vorniceneanul
Mai trăiesc, bătrâna mea măicuță Mai trăiesc, bătrâna mea măicuță, mă apropii tot mai mult de vârsta ta, eu pe tata l-am lăsat de mult în urmă, ar putea să-mi fie fiu cumva. Am trecut prin multe ca și tine, bine este că nu le-ai știut, parcă văd cum dădeai fuga, temătoare, întrebând ce s-a-ntâmplat , ce m-a durut. Și mi-e dor de sfaturile tale, le-ascultam zâmbind, nu le urmam, tu vedeai în ochi-mi nerăbdarea, împreună ne opream, zâmbeam. Niciodată nu pierdeai umorul, moartea însăși s-a sfiit când mi te-a luat, mai trăiesc bătrâna mea măicuță, tu auzi în vis cât te-am chemat? De ne-om reîntâlni în altă viață, liberați de ce și cum, mustrări, ai răbdare, am să vin ca de la școală, cu carnetul plin de-atenționări. Ai să spui că nimeni nu-i de vină, Domnul va zâmbi, un moș bătrân, mai trăiesc , iubita mea măicuță, anii trec de parcă-s săptămâni.
Vorniceneanul
FATA DE LA GEAM Eram tânăr.Rămâneam la geam timp îndelungat, Și mă bucuram de aerul proaspăt și curat, Zărisem o fată cu privirea țintă la mine, Din acea clipă eram cel mai fericit din lume. Din chipul ei iradia o liniște senină, Pe care o-nfrumusețau doi ochi ca apa lină, Părul auriu i se unduia tot mai ușor, În bătaia vântului cu-adevărat întâmplător. Zâmbea, mă ațântea cu privire dumnezeiască, Apărea parcă din cărți încet să mă chinuiască, Cutremurat de o neliniște a gândurilor, Mă deranja mult în rezolvarea problemelor. Fata îmi aruncă repede un bilet parfumat, Îl îndoi în patru și în stradă l-a aruncat, Cuprins de o bucurie tăcută,neașteptată, Mă năpustii să găsesc bilețelul deodată. L-am căutat înfrigurat,însă nu l-am găsit, Poate l-a dus vântul,a căzut în loc părăsit, M-am așezat la geam,la pândă,să aștept fata, Dar ea n-a îndrăznit să apată niciodată. De la început m-au obsedat gânduri bizare, Cred... 

Drept de autor © 2009 Revista Vorniceneanul.Toate drepturile rezervate.

Revista Vorniceneanul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.