Vorniceneanul

Bine aţi venit!



Meniu

Bine aţi venit!

Revista VORNICENEANUL este o publicaţie locală pusă în slujba fiilor satului Vorniceni.
Fondatorii publicaţiei îşi propun să insereze în paginele sale un conţinut, care să vorbească despre fiii Vornicenilor, cu viaţa şi faptele lor.
Cel mai important element al unei comunităţi – omul, de cele mai multe ori, este neglijat.
Cinstirea şi păstrărea memoriei fiilor satului Vorniceni pentru faptele şi contribuţia lor în cadrul comunităţii este, defapt, obiectivul major al acestei publicaţii.

Vorniceneanul
DE LA FEREASTRA  MEA De la fereastra mea,când sunt bine dispus, Mă pierd totdeauna în gânduri și vis, Și -s cuprins de-o bucurie neașteptată, Ce se revarsă la piept deodată. De la fereastra mea care-i fermecată, Câmpia mi se pare mult mai bogată, Decât în satul depărtat și izolat, Cu tradiții și cântece de neuitat. Acolo mere de aur sunt în grădini, Pe ierburi de cântece dorm numai lumini, Acolo vinul  s-adăpostește-n vadră, Și în roua înserării se scaldă. Acolo văd cum înverzesc grânele, Iar soarele dezleagă destinele Grâul se scutură tot mai greu pe pământ, Și la anul alt grâu se va legăna-n vânt. Deschid fereastra ,privesc cerul cenușiu Care plânge mereu ca un copil zglobiu, E liniște,focul e stins în câmpie, Și viața din nou ne va curge prin vine.
O  SĂRBĂTOARE  ADEVĂRATĂ!
O  SĂRBĂTOARE  ADEVĂRATĂ! Prof. Gherman Gheorghe A venit ziua de 15 septembrie 2014, mult așteptată de cadrele didactice și de elevii Școlilor din Vorniceni. Am participat la Școala ,,Prof. Octav Ionescu”, la deschiderea noului an școlar . Mă așteptam să fie o enormă emoție. Și așa a fost. Au participat aproape sută la sută preșcolarii și școlarii, începând cu grădinița , clasele primare și apoi cei de la ciclul gimnazial. Atmosfera de entuziasm și emoție se simțea în rândurile claselor de la Școala ,,Prof. o. Ionescu”. Unii abia așteptau să înceapă școala, iar alții regretau că vacanța n-a fost mai lungă. M-a surprins că la festivitate au participat mulți părinți ( mame și ici acolo câte un tată ) să-i conducă și să-i încurajeze pe micii școlari. Cât despre cei din clasele V-VIII au venit singuri, singurei. Recomandările făcute de părintele paroh Ciprian Ivanovici cât și de primarul comunei Toader Leampăr s-au dovedit... 
Vorniceneanul
Primit pentru publicare: 15 sept.2014. Publicat de Diana Maria Agheorghiesei în Revista Luceafărul (www.luceafarul.net): 15 sept.2014. Autor: Constantin Adam BINE TE-AM GĂSIT, DRAGĂ ŞCOALĂ „ Ora şcolii sună, sună, Toţi şcolarii se adună,  Haideţi să lăsăm, copii, Jocul nostru din câmpii…” (Smara) Fructele au dat în pârg din nou… Frunzele s-au îngălbenit şi au început să cadă… Astrul tutelar îşi trimite razele cu tot mai multă zgârcenie printre norii gata să curgă… Temperatura a scăzut, iar roua rece a dimineaţii ne udă picioarele prin sandalele verii, amintindu-ne că a venit vremea să ne pregătim hainele groase. Toamna, musafir aşteptat, stă gata să bată la uşă… E mijloc de septembrie, şi ca în fiecare an de vreun secol şi jumătate încoace, şi la Botoşani, dascălii s-au pregătit cu responsabilitate şi şi-au ocupat locul la catedră, căci şcolile şi-au deschis porţile… Câte emoţii pentru noii învăţăcei, pentru... 
Vorniceneanul
GÂNDĂCELUL ÎNDRĂZNEȚ Un gândăcel cu spate verde și auriu, Cu o sete nepotolită de viață, A ieșit din grădina bătrânului chefliu, Să privească natura de dimineață. Pornise dintr-o fisură a pământului, Legănându-se cu firele de ierburi mici, Și escalada tot din calea drumului, Ca să descopere un mușuroi de furnici. Doamnele furnici îi admiră bărbăția, Și încearcă să-i dea sfaturi prețioase, Să nu le bătătorească împărăția, Când soarele se ridică dinspre case. Dar deodată se stârnise un vânt intens, Se rostogoli de pe-o floare pe alta, Toată natura râdea cu lacrimi de neșters, Când urcă cu grabă pe-o floare mai înaltă. Un băițel care se juca-n grădină, Văzu gândăcelul cum sălta în vale, Aruncă c-o pietricică fără milă, Iar gândăcelul căzu în iarba moale. Speriat ,copilul începu să plângă, Lacrimile nu-l lăsau să vadă ce este,, Dorise să se joace fără să-l atingă,. Ucigând... 
Vorniceneanul
MARCELA SÂRBU – O ÎNVĂȚĂTOARE CU HAR Autor, prof. Teodor Epure   Motto : ”Trăim dureri și bucurii dar mai presus de ele, trăim viața. Fericirea este o stare excepțională, cu totul deosebită, de mulțumire, de liniște, de orice. Un om nu-și poate planifica fericirea”.                                                                                                                Ileana Vulpescu – ”Arta conversației” Pentru că îmi vibrează și acum inima și tâmplele atunci când pronunț cuvântul ”învățător” și pentru că am lucrat mulți ani în acest domeniu, mi-am permis să scriu aceste rânduri, despre cei ajunși azi la vârsta împlinirilor, al căror destin s-a desăvârșit în curgerea vremii. Mă voi opri la unul dintre aceștia, simbol poate, al miilor de educatori care acum 30 de ani în urmă își asumau, odată cu debutul... 
De ce trăim? Teodor Epure: ROSTUL OMULUI PE PĂMÂNT
Teodor Epure       ROSTUL OMULUI PE PĂMÂNT   Trăind și muncind pe glia împlinirii, Când Dumnezeu i-a dat darul gândirii, Și-a descoperit rostul său în viață Deși nu știa cum arăta la față. Atunci a poposit pe o stâncă tristă, Să privească-n liniște adâncă viața, Liniștea-n care vanitatea e stinsă, Strivită și înfășurată în ceață. A ascultat triluri de priveghetori, Pe chipul său obosit vedeai speranță, Și s-a odihnit numai la sărbători Curajul l-a întărit în suferință. A luptat pe pământ să fie pace, S-a rugat să nu ne pierdem cumpătul, A plâns ca toți oamenii să se împace, Când distinge în dușman  nevinovatul. A dorit să-și recunoască valorile, Să descopere lăcomia tainelor, A strâns în jurul său toate neamurile, Să zdrobească furia dușmanilor. Crezul său a fost nădejdea chemării, La luptă împotriva amărăciunii, S-a împotrivit adeseori puterii, Și a învins ispitele minciunii. A descoperit... 
Lacrimi pentru fiul Vornicenilor: DUMITRU (TITI) SÂRBU
  Ne-a părăsit din această viață: TITI SÂRBU, fiu al Vornicenilor! Un om de-o aleasă omenie!     DUMITRU GH. SÂRBU Este fiul lui Gheorghe şi al Elisabetei, născut la 29 iunie 1952, în Satul Vorniceni, Judeţul Botoşani. Tatăl a fost veteran de război şi reţinut ca prizonier timp de 7 ani (1944-1951) în Siberia-Rusia.  Şcoala primară şi studiile liceale le-a absolvit în Vorniceni, după care a urmat Şcoala Militară de Informaţii Băneasa-Bucureşti, devenind ofiţer. Este licenţiat în Drept – Facultatea de Drept din cadrul Universităţii „Al. I. Cuza” Iaşi şi a absolvit masteratul în domeniul „Dreptului internaţional public”, precum şi licenţa în „optometrie medicală” obţinută în cadrul Facultăţii de Arte şi Meserii „Spiru Haret” Bucureşti. În perioada 1975-2004 a fost ofiţer de informaţii externe, trecând în rezervă, la cerere, cu gradul de colonel. A fost preşedintele Consiliului de administraţie al firmei... 
Vorniceneanul
Florica Desculţă şi călcând pe mirişti care-i sângeră piciorul, ea trece traversând ogorul, înspre pajiştea de dincolo de inişti. Îşi duce la păscut o vacă cu viţel, să aibă-n cană ce să stoarcă, din ţâţa vacii lapte, când o să se-ntoarcă acasă, pe-nserate; şi toate zilele-s la fel. Duminica şi-n zile-sărbători, când lumea nu lucrează, ea pleacă de prin zori la ţintirim şi priveghează, şi plânge plâns cu incuri, plânge pân’ osteneala o ajunge. Cu-o mână sprijinindu-se de crucea veche şi de tei, ce-a dat şi putregaiu-ntr-însa, iar cu cealaltă mână scurmă ţărna neudată de nici un nor, ce a trecut ca norul fără ploaie-n el, să ude ţărna aşezată peste Ionel, iubitul ei de altădată, ce a murit de-o boală încă neelucidată, lăsând-o plânsă şi nemăritată. Şi strânge-n pumn ţărâna seacă şi-o sărută, şi-o duce-apoi la sân, păstrând în amintire vie ziua când în şesuri adunau, clădind căpiţele de fân. * Din... 
Vorniceneanul

CINE EȘTI TU?


29 Aug , 2014
Autor: Teodor Epure CINE EȘTI TU? Printre salcâmii îmbrăcați în flori ca-n vis, Ale căror parfum peste tot s-a întins, Se-ntorc pașii mei cu-aceeași mirare, Spre tine, într-o zi de sărbătătoare. Cine ești tu? sunt încă multe de spus, Și toate într-un mănunchi aici le-am strâns. Ani,fapte, gânduri,clipe, orice șoaptă, Adunate strâns toate laolaltă. Fiecare gest-n parte e nesfârșit, Strâns undeva între suflet și inimă, Și un ocean de iubire ți-am zidit, Când am primit cu drag a ta lumină. Ești flacăra arzândă a sufletelor Care au pășit cu drag treptele tale. Și-ți poartă iubirea-n fântâna faptelor, Care împletite curg-n unde de ape. Ești rugul speranțelor de iubire, Care arde-n mine din copilărie. Ești fluviul cu valuri de vânt rătăcit, Ești apa pe malul căreia m-am zidit. Tinerii cu privirea mereu senină, Sorb nectarul îmbietor al științei, Pe care-l dăruiești cu multă căldură, Celor ce poartă viitorul... 
Vorniceneanul
Paul Ungureanu „Oamenii se nasc, trăiesc şi dispar. Scrisul rămâne ca un testament al tuturor peste veacuri… Slavă acestui pământ cordărean!” În urmă cu aproape 10 ani am avut un dialog sincer, plin de substanţă cu regretatul profesor şi scriitor Mihai Munteanu. Şi-a pus inima în palmă având o mare bucurie că şi-a deschis sufletul în faţa mea într-un dialog total neconvenţional. A fost ca profesor un dascăl exemplar de tip haretian. Ca scriitor a publicat 16 cărţi între anii 1969-2008, din care 10 cărţi de versuri şi 6 cărţi de memorialistică, având în ultimii ani de viaţă un mare regret că n-a făcut parte din Uniunea Scriitorilor. Chiar şi fără această dorinţă neîndeplinită, poate fi considerat un adevărat scriitor contemporan botoşănean, a cărui operă literară va rezista în timp. Într-o declaraţie ce ţine de un adevărat testament Mihai Munteanu a afirmat următoarele: „Mi-am adunat sufletul de dascăl cordărean, fiu... 

Drept de autor © 2009 Revista Vorniceneanul.Toate drepturile rezervate.

Revista Vorniceneanul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.