Vorniceneanul

Bine aţi venit!



Meniu

Bine aţi venit!

Revista VORNICENEANUL este o publicaţie locală pusă în slujba fiilor satului Vorniceni.
Fondatorii publicaţiei îşi propun să insereze în paginele sale un conţinut, care să vorbească despre fiii Vornicenilor, cu viaţa şi faptele lor.
Cel mai important element al unei comunităţi – omul, de cele mai multe ori, este neglijat.
Cinstirea şi păstrărea memoriei fiilor satului Vorniceni pentru faptele şi contribuţia lor în cadrul comunităţii este, defapt, obiectivul major al acestei publicaţii.

Vorniceneanul
Sursa primară: www.luceafarul.net; http://www.luceafarul.net/din-nou-despre-muzeul-virtutea-satesca Autor: Prof. Teodor EPURE, redactor-şef al Rev. Vorniceneanul Editor: Costel VOLARI, secretar de redacţie Rev. Vorniceneanul Foto:©CostelVolari Publicat: 28 ian.2016   DIN NOU DESPRE ”MUZEUL VIRTUTEA SĂTESCĂ A VORNICENILOR” Moto : ” Muzeul este arsenalul cel mai puternic cu care un popor își apără originea, identitatea       și tot ce a moștenit de la străbuni”.  Iosif, Sterca-Șuluțiu În vocabularul curent al vornicenenilor au intrat în ultima vreme două cuvinte noi pentru ei: muzeu și muzeograf. De aceea ne propunem mai întâi să explicăm etimologia cuvântului muzeu precum și istoricul apariției primelor idei de muzeologie ca știință care au dus la înființarea de muzee în România. Cuvântul muzeu vine de la latinescul ” museum” care la rândul său a fost preluat de greaca veche ”mauseion” și însemna o clădire special dedicată... 
Fiii satului, în doliu: Ion N. Panaitescu
          Familia prof.Teodor Epure din Vorniceni este alături                  de familia domnului general Jean Panaitescu în aceste                   momente grele  când mama sa Adela Panaitescu,un om                  deosebit cu suflet mare și bun,a trecut în neființă.                  Sincere condoleanțe ! Ion Istrate: Condoleanţe familiei Panaitescu, la greaua încercare a momentului despărţirii fireşti de Adela Panaitescu, îndrăgită şi respectată de consăteni pentru demnitatea şi omenia sa! Dumnezeu s-o aibă în grijă în lumea celor de apoi! Sincere condoleanţe Domnului Magistrat, Gen. (r) Ion N. Panaitescu!  
Vorniceneanul
  Se dedică Reginei Maria/Bunică în Ținutul numit Melancolia Cu gest de reverență la chipiu, un magistrat de-mpricinări modeste, în sărbători de iarnă, îți dorește destin propice, traiul celebiu! În bucurie și în râs zglobiu, nepoții, bună-voia, să-ți ateste! [când pozna e urmată de tempeste, la care nu consimt și nu subscriu] Și dacă vrei să-mi știi părerea,„iacă*”: Un busuioc și-un fir de lână [roșu] la vesel zurgălău, de toartă, leagă Învață-i poezele [pentru Moșul] și urături de Anul Nou! S’atragă asupra Lumii Binele, Frumosul… ––––––––––––––– I.A.Candrea-Gh. Adamescu. Dicționarul Enciclopedic Ilustrat, Cartea Românească. 1948. „Iacă” [mold.] bunică.
Vorniceneanul
Sursa primară: www.luceafarul.net http://www.luceafarul.net/uratura-pentru-ajunul-anului-nou-2016 Cititorii noştri ne-au solicitat să publicăm o urătură tradiţională. Considerăm că e binevenită aceasta, acum în ajunul Anului Nou, pentru cei ce doresc să facă o urare colegilor de serviciu, vecinilor, prietenilor şi copiilor lor. Urătura care urmează este un ,,hibrid” a celor din popor, Nordul Moldovei, din văile: Prutului (consemnat de Ilie Pascal, scriitor,monografist,folclorist ); Başeului (consemnat de Gheorghe Burac, scriitor-monografist); Ibănesei şi Jâjâiei (consemnat de Teodor Epure – poet, monografist-folclorist şi Costel Haisuc – monografist-folclorist). Este o culegere din folclorul autentic, sub grija redacţiei Rev. Luceafărul(Bt), Ion Istrate. Urătură   Aho, aho, Seara Sfântului Vasile, La Mulţi Ani fraţilor cu bine! Bună seară!… n-o-nserat Noi cu plugul ne-am luat La arat şi semănat, C-aşa-i de la Dumnezeu Sfântu` lăsat: Să... 
Vorniceneanul

Teona: RUGĂ


18 Dec , 2015
RUGĂ Ajută , DOAMNE , românul cuminte  – Ajută-l pe cel cinstit să răzbată , La uși dușmănoase nicicând să nu bată , În el și în TINE să creadă fierbinte. Să știe că ești în jur și în sine , Să-ți simtă căldura sfatului bun  – Mereu și acum , în prag de Crăciun , Să-și crească puterea prin faceri de bine . Românul să aibă respect pentru toți , Dar nimeni , în lume , să nu-l umilească  – Demn și cinstit copilul să-și crească , Departe de leneși ,de lacomi , de hoți . Ajută românul și fă-l să-nțeleagă Că are un rost în propria glie – Să fie-nțelept și mândru să fie Prin tot ce clădește în lumea întreagă . În miezul de om , în miez de român , Să-și știe trecutul luptând pentru mâine  – Să-și afle puterea în codrul de pâine Și-n pofta de-a fi în țară stăpân . În sfânt respect de glie să modeleze lutul , Să-și venereze codrii și apele și-ogorul  – Citind din Eminescu să-și potolească... 
Vorniceneanul
ÎMI SPUN UNII ȘI ALȚII de Teodor Epure ÎMI SPUN UNII De când mă tot privesc în oglindă Cuvântu-mi pare o legendă Și-n vârtejul vieții neîncetinit Pe nedrept simt că am îmbătrânit. ÎMI SPUN ALȚII Clepsidra vieții mi-e plină cu vid, Iar sufletul mi-e încă tot solid Chiar dacă adesea sunt supărat Că tinerețea mi s-a destrămat. ÎMI SPUN UNII ȘI ALȚII E bine să scriu într-un singur cuvânt Despre toți eroii din mormânt Să le strig adesea numele Cu vorbele cele mai bune. ÎMI SPUN UNII ȘI ALȚII Să fiu mai sfătos ca bătrânii. Să fiu modest -n fața națiunii Și cu ochii-nchiși să am răbdare La orice strigăt de împăcare.
Vorniceneanul
  ÎNCĂ ÎMI PASĂ       că a început      să ningă toamna      și nu se știe      când începe iarna.          ÎNCĂ ÎMI PASĂ      Tinerii vor      educație aleasă      și pleacă peste hotare     să se instruiască      și nu se mai întorc      acasă.         ÎNCĂ ÎMI PASĂ      zilnic la noi      apar meserii noi.      Oamenii cu ele      greu se obișnuiesc,      iar cele vechi      se prăbușesc      și tot atât de greu      se vor descurca      când altele și altele      vor apărea.        ÎNCĂ ÎMI PASĂ      Sătenii au plecat peste hotare,      de lucru să-și găsească,      s-aducă de mâncare      la feciori și fecioare.        ÎNCĂ ÎMI PASĂ      Corupția și minciuna.      sunt la noi acasă      ele dau putere,      obții avere,      întâietate,      în întreaga societate,      menține imunitate      iar cândva    ... 
Vorniceneanul
GHEORGHE CUCIUREANU – PROFESOR ȘI PREOT MISIONAR Autor Prof. Teodor Epure Sprijin logistic: prof. Constantin Volari, secretar redactie   Moto : Noi de legea creștinească nu ne lăsăm; În ea ne-am născut și am trăit, în ea vrem să murim. (Constantin Brâncoveanu) Întorcându-mă pe firul timpului găsesc înregistrarea potrivit căreia copilul Cuciureanu Gheorghe a văzut lumina zilei în comuna Călărași, județul Botoșani la 13 martie 1937 din părinții Petre și Elena Cuciureanu. Tatăl său era jandarm în satul Răuseni iar mama casnică. De fapt părinții sunt de loc din comuna Hănești, jud. Botoșani. Gheorghe era al doilea copil în familia Cuciureanu și a urmat școala primară la Răuseni, pe care o întrerupe datorită războiului, familia refugiindu-se în Oltenia. După un an se retrage la Hănești cu mama, tatăl fiind trimis pe front. Urmează cursurile școlii elementare la Hănești unde familia își construiește o casă și va locui până la... 
Vorniceneanul
 MĂ AUZI, SATULE-MUMĂ?      Tot te strig și te caut satule -mumă      Tărâm de dor, de baladă și de doină,      Sat plin de viață și fără de moarte      Cu oameni simpli și cu multă carte.      Ești floare de vis legănată în pridvor,      Ești pasăre măiastră, floare de dor,      Pâinea mă îmbie aburind pe masă      Însămânțată în bogata casă.      Aici am venit în lumea pământeană,      Aici mi-am lecuit fiecare rană,      Primul văzduh din tine l-am respirat,      Tot aici primul cuvânt l-am cuvântat.      Aici primul cântec m-a înfiorat,      Aici am crescut, aici m-au educat      Cu o binecuvântare adâncă      Când liniștea ta se mai zbătea încă.      Am învățat ce este omenia,      Iubirea, munca și prietenia,      Am aflat ce-nseamnă cuvântul rușine      Cuvânt pe care nu-l pronunță oricine.      Scormonesc adâncul din inima mea,      O fac zilnic... 
Vorniceneanul
Inima mea, inima mea iar mă începe a durea La puţin timp după ce tatăl, Dumnezeu să-l aibă în linişte şi iertare, l-a prins colectivizarea, îmi tot cânta (o melodie splendidă, nu am posibilitatea a o reda), atunci când, pe draghina căruţii, străbăteam ogoarele pe care le-am avut: ,,Inima mea, inima mea Iar mă începe a mă durea! Şi i-aş da picior de pui Dar de unde, dacă nu-i. Şi aş da un gât de miel Dar de unde, că-i la el Şi aş da un but de porc Dar de unde, n-am de loc Inima mea, inima mea Iar mă începe a mă durea! Pământul din Coasta morii L-au luat vărul cu sorii, Neam de hoţi, mânjiţi sadea, Inima mea, inima mea …” Şi de aici, din satul meu,vin acum, aici, unde nici nu visam, că durerile românilor sunt percepute peste tot în lume…. FBk-ul e grozav!  Italia!… unde am auzit/văzut un asemenea mesaj de durere, împrăștiat  de-a noștri.

Drept de autor © 2009-2015 Revista Vorniceneanul.Toate drepturile rezervate.

Revista Vorniceneanul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.